sâmbătă, 16 decembrie 2017

Mai multe ( 1 )

642 . De iarnă ( 3 )
.
Nu e târziu e început de iarnă
s-aducem sănii cu tălpici lucioase
pe albul alb lumina lină cearnă
poveştile domniţelor frumoase
.
s-alunecăm în sunete de gală
într-un potop de cântece uitate
pân-om ajunge în măreaţa sală
sloiuri de ceară în eternitate
.
prea multe păsări zboară laolaltă
visele noastre urcă din genuni
şi câţi au fost şi câţi acum tresaltă
nu poţi în amintire să-i aduni
.
nu e târziu doar a-nceput să fiarbă
minunea fulgului de nea în barbă .
.

4 decembrie 2017
.
De Grigore Rotaru Delacamboru
.

643. De iarnă ( 4 )
.
Cum trece vremea parcă-i o poveste
ce-a început demult şi nu sfârşeşte
un milion de nopţi e începutul
şi în atâtea zile tot mai creşte

ca limba unui clopot în hodină
noi stăm la mijloc între zi şi noapte
păzindu-ne o rază de lumină
de răutatea clipelor deşarte

cum vremuieşte vremea lungul vieţii
mai rătăcim mai potrivim cuvinte
mai scoatem la plimbare vreo fantasmă
dar mersul nu ne este înainte.

Cum vremuieşte vremea trecătoare
nici îngerul nu vrea să mai coboare .

.

5 decembrie 2017
.
De Grigore Rotaru Delacamboru


644. De iarnă ( 5 )
.
Mai însemnată-i clipa următoare
colindă gând ce-n linişte transformă
platoul alb căuş la Murătoare
de mii de ani sub legi aceeaşi normă
.
durerea urcă în caval adâncă
zăpodiile zac de peste fire
sihastru sub canon îşi sapă-n stâncă
un cer de piatră pentru mântuire
.
păstorii plâng de rătăcire-i clipa
coşmarul sângelui pe fir subţire
’i-ndeamnă îngerul mişcând aripa
să dăltuiască cerul pentru mire
.
cu toţii  au speranţă vreme lină
că va ţâşni o rază de lumină .
.
de Grigore Rotaru Delacamboru

  


645 . Întâmplare ( 1)
.
Vreau sa afli aşa deodată
o poveste adevărată
nu e din abecedar
din ghiozdanul de şcolar
nici din alte cărţi mai grele
care au poveşti în ele
este una mai uşoară
petrecută în cămară
unde mica de furnică
are ordine adică
şi provizii câte vrei
pentru toţi copiii ei :

Într-o seară fără lună
cineva la uşă-i sună
când deschise ce să vezi
un brotac cu ochii verzi
îi aduse o scrisoare
( zise că-i din depărtare
de la un amic mai trist
de la domnul chitarist
domnul Greiere – artist
şi o roagă insistent
pentru împrumut urgent
să îi fie de-ajutor ,
va fi recunoscător ! )

Furnica făcu pachet
şi în el puse-un bilet :
< Dragul meu , am o comoară
în borcane , în cămară
multe feluri de bucate
toate sunt etichetate


aranjate cu temei
pentru toţi copiii mei
nu mă scuz , pentru refuz ! >
brotacul plecă mofluz.

Morala :
Greierele cu-o vioară
face brotacul să sară ;
calculată e Furnica :
precis nu le dă nimica .

Scrisă de Tata Grig
pentru Antonia ( nepoţica ) .
.
De Grigore Rotaru Delacamboru




646 . Întâmplare ( 2)
.
Ceata Craiului Năsuc
aduna frunze de nuc
frunze verzi de rouă ude
unele aproape crude
zice-se cât mâzga mişcă
`n ramuri tinere de trişcă
e momentul oportun
să îţi faci ţeavă de tun
care să nu facă bum
care să nu scoată fum
ci numai să ţiblicească
fără inimă de iască
fără putregai de scai
sau mălai negru de trai
doar lumină din grădină
veselie din tărie
frunze verzi de prin livezi
temei de la brebenei
mască de la rostopască
şi miros de lemn frumos .
Vom rosti cu toţi îndată
< ce lucrare minunată ! >
( Au lucrat mai multe zile
Feţi Frumoşi , Zâne Copile
şi-a ieşit , fir-ar să fie ,
operă , nu jucărie .)

decembrie 2017
.
De Grigore Rotaru Delacamboru

  
647 . Efect
.
Nici o tărie nu e de rezervă
toate se consumă în prezent
urmaşii mei vor fi nevoiţi
să o ia de la capătul firului
să treacă prin labirint spaţial
în cazul în care
urmăresc vreo idee poate o stea
până dincolo de strălucire
atunci şi numai atunci
nici o tărie nu va fi împotrivă .

.
decembrie 2017
.
De Grigore Rotaru Delacamboru

  
648. Cuvintele
Cuvintele pot călători pe unde albastre
în Oceanul fără sfârşit
spre îndreptarea erorilor
pot călători pe unde interzise
până dincolo de hotarul cu spini
fără să accepte minimă dispoziţie salvatoare
nici repetiţii de încercare
numai desfăşurarea multicoloră
a ceea ce a fost dat prin matrice
de fapt nimic din ceea ce se cunoaşte nu are trecere
după un număr de ani totul se prăbuşeşte
inimă de cruce-n piatră pentru milenii
crengile care plâng închinându-se
pentru cel care strigă pentru cel care trimite
în linie dreaptă mirosul de armă
cerul cade în noi o parte în ape
sisteme complementare prin forme şi elemente
există un timp pentru visare în capilare
oasele trec transparente polen risipit
rămân neclintite verticala şi centrul
întârzie o clipă următorul suspin glorios
cariul caută lumina în lemne .


649. Doina satului natal
( varianta 3 )
.
Satule din vârf de deal
Ne-ai fost leagăn ideal,
Dar acum, matcă blajină,
Te usuci din rădăcină.
Mare e tristeţea noastră
Cât e zarea de albastră!
Dacă mergi pe Drumu-ăl Mare
Nimeni nu se vede-n zare
Totul e pustiu acum:
Nici un horn nu scoate fum …
Unde-s merele domneşti 
Bucălate la fereşti
Şi gutuile fecioare
De scoteau bobocii-n soare ?
Gardurile stau pe-o rână , 
Zidurile se dărâmă
Numai vântul mai străbate 
Prin nor de singurătate.
Dacă faci din vorbă undă,
Nu e cine să răspundă;
De-ai vorbi o zi întreagă
Nu e cine să-nţeleagă.
Jurătorii pe cuvânt
Au plecat pe sub pământ,
Iar acei ce-s duşi departe 
N-ar vrea să vină din moarte, 
Să vadă satul căzut 
Intr-un gol istoric mut …
Nici tu zâmbet ,nici tu horă ,
Nici tu frate , nici tu soră. 
Uliţele sunt pustii,
N-auzi glasuri de copii ,
Nici o floare nu mai vezi, 
Doar omizi mâncând livezi. 
Creşte iarba pe poteci 
De nu ştii pe un’-să treci,
Creşte iarba fir cu fir
Pe morminte-n cimitir…
Multe case-s părăsite,
Zac grădini neîngrijite,
Fiecare uşă are
Ditamai încuietoare;
În odaie , pe furiş ,
Intri prin acoperiş
Stau anexele să cadă 
Şubrezite în grămadă.
Când era destul norod
Gemeau crengile de rod,
Orice om avea ogor
Şi-l muncea şi avea spor
În ogradă cu de toate;
Avea tihnă , sănătate,
Clipa îi era senină
Sufletu-i purta lumină .
Unde-a fost cândva alai,
Pulbere-i şi putregai,
Unde-a fost cândva belşug
Nu mai intră niciun plug,
Unde-a fost mână de om,
E cucuta cât un pom,
Pe unde creşteau bostani,
E pădure de lipani,
Pe unde erau grădini 
Doar cătină e, cu spini…
Ţarina e răvăşită:
Jumătate necosită;
Zace fânul în picioare
Şi se scutură de floare,
Floare seacă , floare tristă,
Nici albine nu există
Au roit cu noi odată
Într-o lume-ndepărtată.
De treizeci de ani ( să fie )
Şcoala noastră e pustie,
A ajuns a sărbătoare
Slujba de înmormântare,
Că la sfânta liturghie
S-ar dori flacără vie
Iar copii , tineri, bărâni
Să ţină lumina-n mâini…
Bate clopotul chemare,
Dar pustiu e până-n zare,
Sună toaca a dojană,
Plânge sunetul pe rană,
Că suntem răniţi de moarte
Şi tăcerea ne desparte.
Satule, balsam de rouă,
Dacă ne-am desface-n două
Tot am vrea să mai exişti:
Am veni, dar suntem trişti
Şi de-ar fi bine să fie 
Te-am trata cu-o doctorie,
Dar e vorba asta fleac, 
Boala ta nu are leac!
Satule, esti suparat 
Pe toţi cei care-au plecat 
Eşti bătrân , neputincios, 
S-a întors lumea pe dos: 
Cică să ne fie bine 
Am plecat în zări străine 
Şi ne fandosim puţin, 
Şi bocim că te iubim …
Vina e pe jumătate - 
Te-a ucis oraşul, frate ,
Au plecat oameni din tine 
Să-nalţe fabrici, uzine ,
Au muncit pe şantier 
Fie ploaie , fie ger,
Pe zăpadă , pe furtună,
Să aibă viaţa mai bună .
Binele-am avut în gând 
Şi te-am părăsit pe rand…
Unii , sincer te-am iubit
În tine-am copilărit…
Nu mai e nimic de zis
Circuitul e inchis.
“Panta rhei”-a zis elinul 
Să-şi acopere suspinul,
Zarea toată-i întristată,
O să mori cu noi odată;
Din dureri şi veselie
Ne-ai hrănit cu veşnicie, 
Uite-aşa , fir-ar să fie ,
De pustiu şi de pustie !
.
De Grigore Rotaru Delacamboru
 
*
Imagine de pe Net
*




miercuri, 6 decembrie 2017

De iarnă ( 2 )


De iarnă ( 2 )
.

Povara albă cade peste fire

din cornul abundenţei cu ninsori

caii albaştri urcă-n amintire

o sanie în care-ai vrea să zbori

.

peste coline lin s-aluneci  iară

în depărtare cine face semn

e linişte-n celule de seară

hai hui cad fulgii parcă sunt de lemn

.

nici pe câmpia sângelui  nu-i bine

nici drum nici orizont şi nici o rază

sălbăticiunea a-ngheţat visează

că liniştea-i coboară grea în vine

.

se vor deschide porţi de sunet dulce

în care păsări albe să se culce .

.


3 decembrie 2017

.

De Grigore Rotaru Delacamboru
.

640 . De iarnă ( 1)


640 . De iarnă ( 1)



.

Tăcerea intră în celule unde


mai curge în cuibar de serpentină


precum în ou lumina lin pătrunde


şi atingând bănuţu-l însenină .


.


o clipă numai  se ridică-n şoapte


un viscol argintiu de rătăcire


clipind e ziuă şi mai mult e noapte


la temelie aripi de iubire


.


perpetuarea leagănă destine


platoul ei fierbinte rugăciune


să tragem clipa veacului în bine


să spunem tot ce încă nu se spune


.


morarul ţine un suspin rezervă


mişcarea apei totuşi se conservă .

.

.

1 decembrie 2017

.


de Grigore Rotaru Delacamboru 
.