Prietenul Girel Barbu ne-a îndemnat către o
experienţă ( interesantă ! ) : la
primul vers pe care l-a propus să anexăm o construcţie cât de cât adecvată .
Poate este de bun augur faptul că încerc să împărţim clipa de bucurie a acelui moment . Totul este la prima mână , ciorna-i perfectibilă . Versul propus mă
îndeamnă să folosesc titlul Rugăminte . Dumnealui îi mulţumim , iar dumneavoastră vă dorim să vă fie ziua
bună şi inima blândă .
*
Rugăminte
.
Să am sângele de sânger
Şi cuvântul de mătase
Pentru cel care plecase
Dă-mi o rază de lumină
Pentru cel care-o să vină
Dă-mi zăbavă de popas
Pentru cine a rămas .
Şi
mai dă-mi aşa `ntr-o noapte
Altă
aripă din şoapte
Sau
o aripă de vis
Să
văd unghiul interzis
Dintre
viaţă şi abis
O să
zbor polen uşor
Pe
sub nor cuprins de dor
Pe
sub lună vreme bună
Pe
frunză de plop subţire
Să
zâmbesc de-o amintire
Cu
miros de lemn duios
Sunet
de fluier din os
Pe
frunză de tei rotundă
Când
devine visul undă
Undă
moale undă-n vis
Când
te visează-un cais
Iar
de nu o fi să fie
Dă-mi
aripi de ciocârlie
Şi
viers de privighetoare
Curcubeu
de cingătoare
Să
ştiu dacă vremea ştie
Că
zbor-mi de păpădie
Dinspre
moarte mă adie
Dinspre
stele mă învie .
Numai
vremea vremuieşte
Nici
nu scade nici nu creşte .
*
De Grigore Rotaru Delacamboru
19 feb 2018 .
Imagine
: colecţia autorului
*
