266.

Semnul

Ordinea este perfectă
numai amintirile
puţine la număr
vin de-a valma
un punct aleargă
spre-o altă lume
mai concentrată
mărul şi albia
în echilibru
în resemnare
ochiul negru
al metalului
rămâne deschis
întâmpinare exactă
măsurătoare exactă
numai somnul oricum.

14 februarie 1983
de Grigore Rotaru Delacamboru

265.

Caz

Aferim! oul primordial mă va primi

sub o formă lichidă

urmele paşilor mei

vor rămâne uscate pe ţărm.

2 aprilie 1989

de Grigore Rotaru Delacamboru

264.

Contează aripa

Închis în camera de cuvinte
trupul meu nu contează
în camera vecină
bate picătura
tremură clipa
în grădini suspendate
contează numai aripa.

28 martie 1986
de Grigore Rotaru Delacamboru

263.

Închidere

Fluidul lins

pe trepte-n aşteptare

fiorul insomniilor

în taină

citim pe talpa melcului

ameninţarea ce va da în clocot

tăişul peste care trece somnul

cheia căzută - goluri de lumină

sublimă noaptea care nu mai trece

şi nu simţim cum se topesc

în oglindă

tălpile zeului.

22 decembrie 1987
de Grigore Rotaru Delacamboru

262.

Fără grabă

Medy ar trebui să plecăm

de lângă o dungă albastră

când enunţăm anumite principii

poate clipa asta de marmură albă rece

pe orbită fluidă ( frântură de arc)

o să aibă răbdare o să fie posibil

să ne privim ai auzit bine

noi doi atât de aproape înghesuiţi

am petrecut atâtea evenimente frumoase

( câteva lăsând riduri adânci de neşters)

am legănat vămile vorbelor

am retezat zumzetul şoaptelor

ţipătul se domolea prin dublu ecou

am lăsat celulele să bată în ritmuri învălmăşite

să fiarbă ziceam noi că-s imnuri de slavă

care să urce dincolo de ape de aer de fum

dinspre pământ spre lumina totală …

inventarul acesta plin de melancolie

niciodată complet un semnal de atenţie

că este absolut necesar să ne privim

fată-n faţă fără vorbe fără vreo lacrimă

fără grabă doar câteva raze.

3 martie 1984
de Grigore Rotaru Delacamboru

261.

Impas

Cum să cheltuiesc această monedă

sluga mea e bolnavă

ieri a trecut prin lentilă

o prăpastie albă

a pierdut legătura cu cerul

cu steaua din vechime

cu înlăstăritul

întinde braţul şi e ca un ram

înfăşurat cu bandaje

altoit cu amărăciune

de aceea te rog

spune-i să ia patul să umble

ca să pot scăpa

de această monedă.

22 decembrie 1987
de Grigore Rotaru Delacamboru

260.

Optică

O să lovească-n tipare
nu este-aproapele nostru
astăzi e mic
mâine poate fi mare
poate renunţă
poate dispare.

14 februarie 1989
de Grigore Rotaru Delacamboru