Rugă
Învaţă-mă Doamne ce să fac
încât să te pot ruga
„ iartă-i şi pe cei care
au furat copilăria copiilor“.
27 mai 1981
de Grigore Rotaru
Delacamboru
Rugă
Învaţă-mă Doamne ce să fac
încât să te pot ruga
„ iartă-i şi pe cei care
au furat copilăria copiilor“.
27 mai 1981
de Grigore Rotaru
Delacamboru
Dacă ( I )
( Medy – 24 )
Dacă trecătorii se folosesc de aceleaşi idei
scrise în grabă pe brumă de toamnă
dacă este suflat praful de păpădie
împotriva nisipului curgător
când sunetul se retrage în peşteri albe
şi pătrunde până la nivelul formării ecoului
dacă se micşorează distanţa când treci
peste prăpăstii pe un drum de sârmă întinsă
dacă negru pe alb este transfigurat
în verde crud sau albastru fără sfârşit
dacă meduzele formează valul
şi noaptea se umple de sfere de apă
într-o simetrie muzicală a căderii
dacă inelul clepsidrei are inscripţie
„ pe aici numai se trece “
aluzie la furtuna trecerii noastre
rostogoliţi în oftatul frunzei de paltin
ca forme fluide complementare
atunci este posibil să aluneci din visul meu
în sângele meu să fiu una cu tine
glorioşi întru/ formarea întregului.
2 octombrie 1983
Moduloformii
De obicei moduloformii au instrumente
pentru suflat dar şi pentru tortură
( instrumentele pentru suflet sunt invizibile
şi moduloformii se apropie de invizibil
însă mai au probleme cu unghiile )
aşa se face că vezi ditamai instrumentul
cum umblă singur de-ţi vine să fugi
nu trebuie să neglijăm moduloformii
au un rol bine determinat
prin consemnări ferme
sunt simplii executanţi pârghii reci
n-aude nu vede nişte zombilici
tractoraşe de gheaţă roboţei
cu defectul profesiei lor tulburător
în pauza de suflat bucii obrajilor
se dezumflă trimiţând în afară pe buze
un ciripit încă unul până la zero
până când îşi golesc interiorul
privighetoarea cântă pe undele curcubeului
mierla se leagănă-n cais
fiecare pasăre cu limba ei fermecată
în timp ce moduloformul se dezumflă oribil.
4 septembrie 1978
de Grigore Rotaru Delacamboru
Zeul şi clepsidra
Cu susţinere în căderea nisipului
clepsidrele împrumută
o parte din spaima deşertului
sunete şi ecouri trec prin inel în măsurare
în celălalt spaţiu
numai să ne aducă aminte
că timpul se destramă în el însuşi
curge de colo colo valoare sempiternă
nici Zeul nu are-ndoială
şi întoarce clepsidra la ultimul fir.
17 aprilie 1979
de Grigore Rotaru Delacamboru
334. Zeii
Zeii vin de departe
îşi fac sălaş în mintea noastră
coborâm cu ei în somn
urcăm în vis
coborâm în viaţă
prin lentile încinse
şi alunecând pe axa optică
nu mai luăm în seamă
caii de polen
meduzele de aer
ceaţa albastră
pentru noi drum de-ntoarcere nu-i
zeii dispar pe furiş
îi absoarbe o rază
care ţinteşte spre mintea celor ce vin.
26 mai 1981
de Grigore Rotaru
Delacamboru
Undă albastră
Cu semnul puterii - n restrângeri
prin vaste imperii de formă
perechi suflet - trup înainte
plutind adiere şi îngeri
eroarea tăcerii în fire
spirală prin grea căutare
( tăria îngemănării )
unimea în tot să respire
prin cântec să treci mai departe
prin formele lumii subtile
aici lângă noi – ne desparte
o lungime de undă albastră.
26 mai 1981
de Grigore Rotaru
Delacamboru