Semn
Făgăduind o rânduială nouă
ecoul lin alunecă-n celule
din mâna unui înger cad meduze
la ora de plutire steaua călătoreşte
mai marele contur se deschide
aripa trece peste ape
în urmă sferic aburul albastru
şi nedumerirea noastră fără margini.
14 aprile 1989
de Grigore Rotaru
Delacamboru
Ultimele haiku-uri închipuite ale lui … ( 2 )
( În spirit )
( 11 )
Chiciura albă
pe ramurile de-argint
fractalizează.
( 12 )
Înfriguraţi spre toamnă
bat din aripi albe
mestecenii.
( 13 )
Ce bine
floarea de mărăcine
trimite ceara-n albine.
( 14 )
Furiş
zările intră pe urdiniş
în celula albă.
( 15 )
Curge-n brazi răşina
tremură lumina
peste multe răni.
( 16 )
Putrezind limba lunii
îngroaşă bruma-n
pieliţa prunii.
( 17 )
Lumina lunii
acoperă în taină
îngerul bălai.
( 18 )
Rază de aur
steaua călătoreşte
tremurătoare.
( 19 )
Zeiţa de fum
în oglinzile toamnei
mătase moale.
( 20 )
Rugina frunzei
jertfă de mulţumire
spre elemente.
1968 - 2011
de Grigore Rotaru
Delacamboru
O undă
Atingerea de dimineaţă
trezind izvorul din fântână
descântec pentru fructele coapte
arderea întinde zâmbet peste veac
perechea aer – aripă
cutremură lacrima ce ţi-a fost dat să cadă
risipă inutilă
pe o axă optică departe.
3 ianuarie 2011
de Grigore Rotaru
Delacamboru
În spirit
( 1 )
Dacă
privighetoarea nu mai cântă
aerul dispare.
( 2 )
Vârtejul unui trandafir
lin
amestecă miresmele.
( 3 )
Polenul scuturat din Rai
pe floare
sfinţeşte albina.
( 4 )
Fiorul creşterii
ascuns în rădăcină
umple cerul.
( 5 )
În liniştea amiezii
albina
frământă lumina.
( 6 )
Curgerea nisipului nu minte
axa
determină polii.
( 7 )
Apa bate-n margini
încercuind pădurea
călătorind.
( 8 )
La umbra dulce-a unui crin
un fluture
adoarme ziua.
( 9 )
Corabia pluteşte departe
pe-o aripă
de şoapte.
( 10 )
Oceanul se clatină
în vasul de lut
palme de aur.
1968 – 2001
de Grigore Rotaru
Delacamboru
Cu Bacovia ( 5 )
Te uită ninge şi e seară
şi toate se îndepărtează
nu pot să-ajung până la tine
îmi trebuie de-acum o rază
privesc neputincios cum cade
o lume peste lumea noastră
zăpada urcă şi nivelul
pâlpâie alb lângă fereastră
nici uşa nu se mai deschide
fulgii coboară a prăpăd
visez că focul nu se stinge
şi că lumina lunii văd
o spaimă rece dă ocolul
adio dram de libertate
perdeaua asta ameţitoare
nici gândul nu o mai străbate
nu mai încerc vreo variantă
nu mai aştept vreun răspuns
că pot să mai notez cuvinte
parcă îmi e îndeajuns.
3 ianuarie 2011
de Grigore Rotaru
Delacamboru
Discordanţă
După atâta zgomot
te-au iubit în tăcere
( era prea târziu)
este posibil să vină pasărea
spre a hrăni cu propria-i trecere
pe cei ce aşteaptă
golul de suflet
prin liniştea meduzei urcă
unii au observat unghiul
şi nu au mers mai departe
este posibil să fie un zbor
şi au renunţat
lovind totuşi crocodilul
( cameleon deghizat )
cu diapazonul de iarbă.
decembrie 1989
de Rotaru Grigore
Delacamboru
Cumpănă
Izvorul de miere
părăsind fagurii singurătăţii
în curgere lentă
fără complicate distilerii
asigură continuitate
procesului ( productiv)
doar strigătul tău de iubire
pătrunde prin coajă în vase
în ramuri în abur trandafiriu în frunze
până dispare până la muguri
până dincolo de vârfuri
în văzduhul fără măsură
ridicând sufletul celor ce
nu au reuşit să ajungă urcând.
Rupt din această uitare
Te risipeşti.
3 decembrie 1989
de Rotaru Grigore
Delacamboru
