461. Trebuie ( 2 )

Trebuie ( 2 )

Trebuie să existe ( nouă nu ni se arată )

un fel de tratat despre trecere

despre alchimia exterioară a zicerii

de la prima vocală până la punctul de fierbere

când aburul catifelat al însingurării

urcă o spirală presărată cu stele.

Trebuie să existe ( noi abia o zărim

ca pe o cicatrice suavă a umbrei )

o limită pentru sunet – zidul perfecţiunii

o strălucire închisă în munte

muma ecoului fermecătoarea zeiţă fluidă

dezlegând vibraţii din capcana surâsului.

Trebuie să existe ( în fiecare zi ne trimite

măsura de diamant a neîntoarcerii )

cineva care ne scrie pe chip alte semne

decât cele păstrate în adâncimi de fantasme

decât cele ce pregătesc otrava obişnuinţei

decât cele ce se odihnesc la rezervă

mai ales depărtarea trebuie să aibă o limită.

21 ianuarie 2010

de Grigore Rotaru Delacamboru

Autor photo : R . G . P .

460. Trebuie

Trebuie

Trebuie să trasăm hotarul dintre două creste

şi vom comite erori acceptabile cuprinse în limite stas

a vorbit vizitiul din ceasul de ciocolată al nopţii

trecând în revistă rombul înscris expansiunea

celula de apă şi simetria fără sfârşit a neantului

considerând că raportul dintre vizibil şi invizibil

nu ar avea implicaţii cutremurătoare.

Trebuie să aducem ofrande pentru zeiţa Rază

şi vom trece prin oglinzile mişcătoare ale sacrificiului

a clipit celula de iarbă înflorind

fără să-şi neglijeze rostul ce i-a fost dat

şi fără spaime că vremea e aşa de fluidă.

Trebuie să acceptăm că există candoare

şi vom purta vestea cea mare a înţelegerii

a zâmbit bobocul de crin ridicând învelişul

ca pentru o sărbătoare în vis.

Trebuie să recunoaştem puterea hazardului

prin care este permis unor lentile de probă

să croiască din neliniştea noastră zilnică

podoabe pentru zeiţe de abur îngândurate

( probabilitatea fragilă a semnului considerat )

ele plutesc deasupra râului care ne plimbă.

17 ianuarie 2001

de Grigore Rotaru Delacamboru

Autor photo : Ay

459. Imperative

Imperative

Treci dincolo de jaluzele

au ţipat la mine cocorii de vată

eram singur

ei intrau în burta minunilor

toţi deodată.

Mai deschide fereastra

şi aprinde o rază

mă ruga o stea în stingere tristă

nu ai nevoie de semne

dezleagă-ţi ochiul ascuns

şi vezi ce există.

Pentru temeiul transfuziilor lente

e drumul sângelui în labirint spaţial

zeul o să treacă prin lentilă

trupul lui un nod de lumină

alergare continuă

în nemărginire fundal.

Semnează-ţi neliniştea limpede

cu tic-tacul din zimţi

în spaimele clipei ascunse

vor dispărea tuburile multicolore

o să fie la liber şi oxigenul

nu contează ce simţi

iarba e verde şi deasă

şi acoperă muchia cuţitului.

6 februarie 2000

de Grigore Rotaru Delacamboru

Autor photo : Ay

458. Cuvintele

Cuvintele

Pe aici prin vârful creionului

au trecut foarte multe cuvinte

călătorim în vis într-un alai

de frunze moi de umbreluţe-n zbor

şi această deschidere fără sfârşit

produce un pic de nelinişte

precum ai visa că te afli în visul

celui pe care îl visezi

gândul scrisul şi vorba devin

un fel de proprietate dublă

de aceea clipa de faţă curge

în clipa-dublură deodată

raza are puteri îndoite

la fel cuvântul şi tot ce există

după ce afli că şi altcineva

trăieşte propria-ţi viaţă

părăseşti visul acesta

cauţi un altul şi apoi un altul

dar cuvintele te urmăresc peste tot.

2 ian 2002

de Grigore Rotaru

Delacamboru

Autor photo : R . G .

457. Retro

Retro

Să treacă vremea şi vom culege

din somnul unei păsări liniştea amintirii

ca pe un zâmbet ce se desface în raze

odată cu vremea toate curg

în tăcerea albastră a cerului

în urmă numai piatra de moară

a dorinţelor noastre

tocită de rădăcini şi seminţe

va trece vremea

şi vom sta întinşi fără sfârşit

ca apa neclintită într-un vas

prin care trece lumina

şi toate clipele ce-or fi să vină

şi tot noianul alb de spumă caldă.

26 octombrie 1977

de Grigore Rotaru

Delacamboru

Autor photo : R. G.

456. Ultimele haiku-uri închipuite ale lui … ( 14 )

Ultimele haiku-uri închipuite ale lui … ( 14 )

( 131 )

Se înserează

cuvintele se ascund

în apă de somn.

( 132 )

Razele lunii

( raze de soare )

trec prin pânza de paing

fără de teamă.

( 133 )

Roua prinsă în

plasa păianjenului

curbură lină.

( 134 )

Roata trimite

oala pe verticală

pământul în cer.

( 135 )

Cade frunza lin

în lumină tremură

puterea zilei.

( 136 )

Fluierul de os

mişcă stelele albe

ciobanul plânge.

( 137 )

Trecere albă

la o masă de piatră

vin străsihaştrii.

( 138 )

Lumina lunii

în cuibar de chihlimbar

Luana cântă .

( 139 )

Ulucul e plin

pelasgii cutremură

oglinda apei .

( 140 )

Norii şi brazii

se tulbură în ulucul de piatră

cerbul se-apleacă .

1968 - 2011

de Grigore Rotaru

Delacamboru

455. Cu Ienăchiţă Văcărescu

Cu Ienăchiţă Văcărescu

Pasăre – inima mea

„ Zării o floare, ca o lumină.“

Pasăre de ceaţă-albastră

bate lin pe la fereastră

şi mă scald în adiere

ca raza luminii-n miere

pasăre de abur dulce

de te-ai duce mi-ai aduce

pe frumoasa florilor

pe aripa norilor

m-aş topi de dor şi jale

sub genele dumisale

că fior nor de fuior

colţ de miez aromitor

mă ridică în suspin

cu dulceaţă cu venin

dar îndepărtat ce sunt

se leagănă frunza - n vânt

albastră inima-n piept

cum tremură când aştept

şi pe zi şi peste zi

tot mă rog să vii să vii

pe un drum de flori surori

doar n-o fi să mă omori.

8 iulie 1975

de Grigore Rotaru

Delacamboru

Autor photo : R. G.