Act
Zeul ţine marea în palme
Fecioara din Myr se scaldă
sfera cu voluptăţi e în centru
în centrul sferei ochiul de şarpe
priveşte prin pereţii - lentilă
şirul nesfârşit de frunze de viţă
şi unicul măr ce a căzut pe ţărm
fecioara atinge uscatul
zeul a îndepărtat palmele.
De Grigore Rotaru Delacamboru
8 februarie 1988
Moment
Iubirea şi ura sunt pagini de jurnal
ce singuri am rămas
clepsidra-i ruginită
şi a tras la mal
vinovaţi vânători
pedepsiţi trag la semn
numai câinele ud
roade poarta de lemn .
De Grigore Rotaru Delacamboru
8 februarie 1988
Numai aripa
Acesta este preţul de intrare
prea multe voci sugrumate
se sting în pustiu
luminează-ţi sufletul
cale neîngrădită
un pretins e posibil
minune care ucide în tăcere absurdul
răspunsul nu mai contează
poate acelaşi poate mai otrăvit
contează numai aripa
sub steaua de aur
cauza drumului ei
clipa rarefiată şi semnul imponderabil
rarefiată sublima carne
poate meduză urcând
într-o sferă lichidă
te interesează linia rânduielii
îmi aminteşti îngrijorată
ne risipim ne risipim.
De Grigore Rotaru Delacamboru
8 februarie 1989
O viaţă printre poliedre
Apă oarbă mişcarea acelor fiinţe
aflate în afara materiei dincolo de timp
poate numai o stare în care eşti invitat să rămâi
unde vămuind vremea valuri vămuind soarta
se lucrează sub geometria secretă a simetriilor
axe rotaţii căderi în forma iniţială cu denumiri standard
faţă în faţă două lumi în prelungirea tăcerii
semne de la steauă trimise prin putere de flacără
prin fereastra de fum două lumi clipele şi unele iluzii
nu te îndepărta ( mi-ai zis ) urmează
o minune care ucide strigătul unui cais
am trecut pe lângă bariera de puncte suspendate
un fel de şir indian – de fapt zeiţe cu părul galben
zâmbind îşi întăreau aura prin efectul de poliedru
şi ne îndepărtam unul de altul clipă de clipă
fără odihnă.
4 ianuarie 1989
de Grigore Rotaru Delacamboru
Ploaia şi singurătatea
„ Aud materia plângând “ - Bacovia
În seara asta trebuie să plouă liniştit
fără surle şi trâmbiţe fără tunete
încât să putem deschide fereastra
să auzim plânsul care desfigurează materia
În seara asta trebuie să plouă duios
nu vom regreta că nu vom vedea steaua poeţilor
vom avea timp să alegem cuvintele
ideile să fie curate vom zâmbi amintirilor
La sfârşit poate vom recunoaşte
că este necesar să intre în verificare
incursiunile de tip telepatic
când trecem unul prin altul
Singurătatea nu modifică timpul.
De Grigore Rotaru Delacamboru
17 martie 1987
493. Margini
Piticii suflă în instrumente
moartea caută prin buzunare
la ora de foarte târziu a fost rănit cameleonul
cu un burghiu inventat la minut
lucrurile din jur au devenit invizibile
nu simţim - poate pleacă de lângă noi
însuşi aerul s-a rarefiat
muzica devine lichidă
se călătoreşte pe galben
cercurile din lemne
devin tot mai cuprinzătoare
dispare şi biblioteca
vai colecţia mea de cuvinte
trupul meu către care priveam prin lacrimă
lentila convexă pentru imagini perfecte
şi micul tratat despre realitate
în prezent clătinăm apele orizontului
cameleonul îşi închide rănile cu fermoare de sticlă
pe un ecran apare îndemnul
să o luăm de la capăt
apă sălcie apă dulceagă apă amară.
De Grigore Rotaru Delacamboru
25 aprilie 1988
Despre ce este necesar
Când vorbeşti fără noimă
se zice că ai ratat o tăcere frumoasă
în tăcere poţi auzi cum creşte luna
în tăcere
păianjenul coboară pe o rază
mătasea gândului devine fir
unda clipitei acoperă totul
există creştere în pauza dintre două silabe
dacă poţi socoti câte iluzii sunt necesare
să rămâi curajos şi limpede.
De Grigore Rotaru Delacamboru
4 mai 1988
