Raza privirii
Pătrunzători sunt ochii tăi Doamne
eu mă ascund în cuvinte
şi raza privirii tale mă dezvăluie.
martie 1988
de Grigore Rotaru Delacamboru
Câtă vreme
Frunza cade a târziu
prin văzduh chihlimbariu
ceas cu limbile fluide
în celulă se închide
doar în peştera din oase
zace ecou de mătase
şi din ce în ce mai rar
liniştea trimite var
cu o floare de răcoare
cochilie zburătoare
o clipă spre semnul mare
vorbe nu mai vor să cadă
moara macină zăpadă
peste vale într-o doară
umbra timpului măsoară
cât e fumul pentru pas
câtă frunză a rămas
cât e var mărgăritar
câtă vreme-i în zadar.
decembrie 1988
de Grigore Rotaru Delacamboru
Act
Zeul ţine marea în palme
Fecioara din Myr se scaldă
sfera cu voluptăţi e în centru
în centrul sferei ochiul de şarpe
priveşte prin pereţii - lentilă
şirul nesfârşit de frunze de viţă
şi unicul măr ce a căzut pe ţărm
fecioara atinge uscatul
zeul a îndepărtat palmele.
De Grigore Rotaru Delacamboru
8 februarie 1988
Moment
Iubirea şi ura sunt pagini de jurnal
ce singuri am rămas
clepsidra-i ruginită
şi a tras la mal
vinovaţi vânători
pedepsiţi trag la semn
numai câinele ud
roade poarta de lemn .
De Grigore Rotaru Delacamboru
8 februarie 1988
Numai aripa
Acesta este preţul de intrare
prea multe voci sugrumate
se sting în pustiu
luminează-ţi sufletul
cale neîngrădită
un pretins e posibil
minune care ucide în tăcere absurdul
răspunsul nu mai contează
poate acelaşi poate mai otrăvit
contează numai aripa
sub steaua de aur
cauza drumului ei
clipa rarefiată şi semnul imponderabil
rarefiată sublima carne
poate meduză urcând
într-o sferă lichidă
te interesează linia rânduielii
îmi aminteşti îngrijorată
ne risipim ne risipim.
De Grigore Rotaru Delacamboru
8 februarie 1989
O viaţă printre poliedre
Apă oarbă mişcarea acelor fiinţe
aflate în afara materiei dincolo de timp
poate numai o stare în care eşti invitat să rămâi
unde vămuind vremea valuri vămuind soarta
se lucrează sub geometria secretă a simetriilor
axe rotaţii căderi în forma iniţială cu denumiri standard
faţă în faţă două lumi în prelungirea tăcerii
semne de la steauă trimise prin putere de flacără
prin fereastra de fum două lumi clipele şi unele iluzii
nu te îndepărta ( mi-ai zis ) urmează
o minune care ucide strigătul unui cais
am trecut pe lângă bariera de puncte suspendate
un fel de şir indian – de fapt zeiţe cu părul galben
zâmbind îşi întăreau aura prin efectul de poliedru
şi ne îndepărtam unul de altul clipă de clipă
fără odihnă.
4 ianuarie 1989
de Grigore Rotaru Delacamboru
Ploaia şi singurătatea
„ Aud materia plângând “ - Bacovia
În seara asta trebuie să plouă liniştit
fără surle şi trâmbiţe fără tunete
încât să putem deschide fereastra
să auzim plânsul care desfigurează materia
În seara asta trebuie să plouă duios
nu vom regreta că nu vom vedea steaua poeţilor
vom avea timp să alegem cuvintele
ideile să fie curate vom zâmbi amintirilor
La sfârşit poate vom recunoaşte
că este necesar să intre în verificare
incursiunile de tip telepatic
când trecem unul prin altul
Singurătatea nu modifică timpul.
De Grigore Rotaru Delacamboru
17 martie 1987