541. Despre poleială

541. Despre poleială

Unii îşi poleiesc dinţii cu aur

şi umblă cu gura căscată

alţii îşi poleiesc nasturii de la cămaşă

şi umblă cu pieptul descoperit .

Există oameni care nu au

nici dinţi nici nasturi.

23 august 1974

de Rotaru Grigore Delacamboru

Autor photo: R . G .

540. În iarba din Ţara Colhidei

540. În iarba din Ţara Colhidei

Când priveşti cerul punctele cardinale dispar

în Ţara Colhidei stai culcată în iarba înaltă

pe sub cerul albastru plutesc nourii albi

călătoresc fără grabă

modificându-şi volumul şi forma

în liniştea acestei prefaceri lăcustele sar

atât de înalt că dispar

un fluture tânăr acoperă cerul pentru o clipă

şi se aşează pe spicul unui pai

polenul cade la tine în palmă

te cuprinde un dulce fior

în spaţiul dintre doi nori

albastrul imită puritatea cristalului

furnicile au drumuri secrete

în jungla de iarbă

nourii călătoresc nu se opresc niciodată.

4 iulie 1984

 de Rotaru Grigore Delacamboru

Autor photo: R . G .

539. De primăvară

539. De primăvară

Cu bucurie se deschide conul - minune

numit mugure bumburez copil

tărie neînchegată deplin

frăţiorul seninului de albastru întru^I călătorie

să-l privească cine crede că minunile nu-s

decât urme ale unor iluzii scrise pe vânt

să-l respire cine nu crede în declinul suspinului

iar călătorul ce îşi aduce aminte

că zarurile au fost aruncate

să ridice în slava cântărilor dulci

pe cel ce acoperă nemăsurata dorinţă a creşterii.

14 mai 1983

 de Rotaru Grigore Delacamboru

Autor photo : R . G .

537. La Iosif - Nucu

537.  La Iosif - Nucu

În peştera Colhidei facem popas pentru simţuri

numai văzul nu este cruţat

privim cerul de piatră în neclintire

până  devine transparent

şi vin în valuri plutind

lumi paralele din zodia crinului

a polenului cernut prin mătasea zilei

numai firul de plumb aminteşte

de cel care asemenea melcului fără grabă

fără gânduri de glorie poate cu un minim suspin

a zvârlit miezul afară în mici bucăţele

azime de piatră să intre lumina

şi îngerul ce ridică rugăciunea .

14 aprilie 1987

de Rotaru Grigore Delacamboru

Photo : R . G .

536. Se luminează

536. Se luminează

Pentru cei ce vor să vorbească mulţimii

îngerul a împletit cuvinte liniştitoare

eliminând unele silabe însângerate

un perete de apă desparte

o parte a lumii de cealaltă parte

nerăbdarea-i prezentă ochii văd în adâncuri

fluvii în rânduială paşii norocului

murind clipa naşte rotaţii eterne

piatră pe piatră râşniţă duhul seminţelor

să te vindeci pe tine de tine e semnul

lava s-alunece tandru

peste prăpastia trupului

vinovaţii coboară deodată

cerul se luminează în curăţenie.

2 martie 1988

de Grigore Rotaru Delacamboru

535. Caut

535. Caut

Vreau să ajung pe un munte

a strigat pluta de sub mine-mbibată

să zac pe o stâncă golaşă

să fac plajă să mor de sete să mă fac iască

îi spun să aibă răbdare

caut o rază caut o zare

caut cuvântul care să nască pământ

poate cu următoarea rafală de vânt .

24 mai 1969

de Grigore Rotaru Delacamboru

 

Autor photo: R . G .

534. Odată cu toate

534.  Odată cu toate

Mişcarea se naşte din rădăcină

în spatele nimicului  a prins aripi

şi înspre noi se revarsă

umbre scrise cu durere în limită

o pagină albă o pagină lipsă

după legea nescrisă a multiplicării

fără iluzii morişca de iarbă

nu mai îngraşă pământul

neînsemnatele aripi dilată clipa

fără atingeri zeii nu mai suspină

fără lumină celula nu mai domină

minunile pleacă rămâne tiparul

fără umbră fără odihnă fără trup

duhul imaginii lumii

călătorind peste tot odată cu toate.

14 august 1983

de Rotaru Grigore Delacamboru

Autor photo: R . G .