566. Moment

566. Moment

În marea pe care o ţii în palme

e un curent albastru 

ce aduce spre ţărm  înecaţii din infinit

ultimul val îi izbeşte de statuile albe

seara inelele cresc în pietre

iar în noaptea adâncă dincolo de stele

un cântec lin aleargă prin genuni.

20 decembrie 1985

de Grigore Rotaru Delacamboru

  

 

Autor photo : R . G .

565. Fereastra deschisă

565. Fereastra deschisă

Fereastra din lacrimi e deschisă

din când în când te arăţi la amiază

numai undă cu pasărea pe umăr

cercetezi marginea lentilei

inima-ţi rămâne departe

teiul se scutură semnul de carte s-a înroşit

apa chemată de cercuri sfidează nemărginirea

copacul dispare fereastra se clatină

şi amestecă lumile toate

rămâne singurătatea cu unitatea ei de măsură

pentru zeul din munţi.

 

23 septembrie 1987

de Grigore Rotaru Delacamboru

 

Autor photo : R . G .

564 . Lumina – toamna

564 . Lumina – toamna

Trebuie să găsesc nişte cuvinte multicolore

să te anunţ că lumina coboară odată cu îngerii

odată cu aureola elegantă a clipei

osul de pasăre devine fum călător

peşteră legănată în zare labirint spaţial

pentru echilibrul minunilor

piatra înregistrează unghiul descris prin rotaţii

de frunze - n cădere întunecând fereastra

pentru echilibrul părţilor desfăcute

meduze de aer imponderabile

urcă în vasul cu miere

dispar în cuibarul din vis

modificând un pic temperatura

în spaţiul de taină local

îmbrăţişaţi trec nourii de vată

peste pădure cade-nfiorarea

în picături albastru – violet

cineva plânge încet se umple zarea

cu anunţuri incandescente

cale fără sfârşit mişcată cu viteză de gând

unică rază fără - nceput fără odihnă.

4 octombrie 1982

de Grigore Rotaru Delacamboru

Photo : R . G .

563 . Cuvintele

563 . Cuvintele

Se zice că este bine să taci uneori

să priveşti întâmplările de la distanţă

fără să afişezi curajul că ai dori o concluzie

unele fenomene au nevoie de linişte seara

mai ales cele mişcate de sentimente

cele care curg înspre noi ( unele sunt iluzii)

le facem să treacă în vis fără ordine

fără să avem siguranţă dacă ating depărtarea

dacă vor declanşa scânteia iluminării

altele au nevoie de linişte dimineaţa

să curgă binecuvântarea în cuibar auriu

temelie de faptă şi forţă celor ce vin

spre aşezare în vadul cuvintelor care înalţă.

14 septembrie 1986

de Grigore Rotaru Delacamboru

Autor photo : R . G .

562. Cântec

 562. Cântec

Vremuieşte vremea vreme

că fumul urcă alene

de mesteceni alb în fire

cât mătasea de subţire

cât raza lunii de lin

anii trec clipele vin

doar floarea de mărăcine

s-a scuturat de albine

şi miroase-a ceară nouă

în stupul deschis pe rouă

cum o fi vremea la toamnă

anii trec regină doamnă

clipa-i de întâmpinare

drum de lacrimă în zare

vremuieşte vremea ninsă

cât e zarea de întinsă

fum-fuior-albastru-n vis

peste umbra de cais

peste ape aer marne

şi răcoare peste carne

celula se mai dezmiardă

cu lumină verde-n iarbă .

14 septembrie 1986

de Grigore Rotaru Delacamboru

Autor photo : R . G .

.

561. Alternativă

561. Alternativă

Numai cu ochiul

am putea învinge

Sfinxul de os

dar ne întoarcem

până la poarta cu semne

 cuvintele sunt mângâiate

în lumina sărutului.

17 ianuarie 1986

de Grigore Rotaru Delacamboru

Autor photo R . G .

560 . Veghea de noapte

560 . Veghea de noapte

Prea devreme te-au vândut

ar mai fi fost aer

însă tăcerea ta

le apăsa pieptul

şi au ţipat

mai târziu pasărea

a adus apa vie

şi era târziu

cei din urmă au întrebat

cine a făcut acestea

ai vorbit prima oară

dar cu un ultim abur

„ aşa trebuia să fie “

şi s-a lăsat noapte mare

din care nici timpul

nu o să mai scape .

21 mai 1986

de Grigore Rotaru Delacamboru 

 Autor photo : R . G .