592. Sună din corn
Trecem peste obstacole cu aer de
luptători
chiar dacă neliniştea ne salută voioasă
nu credem că încremenirea a milioane de
ani
în vârtejul de piatră înseamnă ceva bun
pus la păstrare
de altfel singurătatea anunţă fapte
oribile
speriind totul în jur cu valuri ce ard
în timp ce unii împuşcă amurgul cu
gloanţe reale
alţii se întreabă dacă poţi nivela
bunul - simţ
ziua se scurge dimineaţa înghite
clipele
roiuri seducătoare pornesc la plimbare
nisipul cântă pe verticală coloană
albastră
dacă încercăm să cuprindem adâncul din
cer
doamna aşteaptă momentul prielnic
ascultă
ce sunet se naşte odată ce zarul a fost
aruncat
discriminarea aceasta nu are pereche
nici axă de simetrie nici punct de
întoarcere
mulţi vor motivaţii de ce piatra e
piatră
de ce sănătatea-i risipită-n celule
îşi trec în revistă aceaste mireasme
lipsite de sens
şi sună din corn adunarea.
5 noiembriei 2001
Grigore Rotaru Delacamboru
Autor photo : R . G .
