599. Cu Medy în muzeul din vis ( 4 )

599. Cu  Medy în muzeul din vis   ( 4 )

În vis ajungi pur şi simplu

nu există trimiteri nici întortocheate chemări

gândul pătrunde acolo doar prin puterile nemărginirii

ca o umbră tremurătoare scutură întunericul

fără magnet fără direcţii precise .

Muzeul din vis are multiple dimensiuni

vizitatorii trec unii prin alţii nimeni nu ştie

exponatele rămân nemişcate precum în D3

câte un rătăcit se  odihneşte o clipă apoi dispare

noi trecem în grup prin toate dimensiunile

vom fi nevoiţi la sfârşit să scriem concluzia

Puritate numele tău e zăpadă în vis .

26 august 1993

De Grigore Rotaru Delacamboru

 Autor photo : R . G .

598. Cu Medy în muzeul din vis ( 3 )

598. Cu Medy în muzeul din vis   ( 3 )

Toate poverile parcă s-au adunat într-o singură clipă

e bine că sateliţii inimii tale au traiectorii precise

cineva cere lumină în plus o negură albă

dă buzna acolo unde intrăm

la început val fierbinte invizibil efect de formă

vizitatorii sensibili  acuză o prezenţă străină

unii zâmbesc către cei care caută refugiul în vorbe

suntem în cămara de aur în contul micilor poticneli

unii apreciază dimensiunile numai cămară nu este

putem zăbovi mult şi bine ochiul tău caută nodul

în care se oglindesc mii de tablouri

analizăm urmele fine sau petele viguroase

construim variante  interpretări îndrăzneţe

poate găsim urma de aur a numărului

refacem în gând desenul iniţial

puterea umbririi devine copleşitoare

simţim fascinaţia elementelor ajutătoare

simţim că intrăm în D3-ul acestui suport

acum  cineva propune să extragem esenţialul

începusem  a crede în semne

şi ziua a treia e pe sfârşite .

5  mai 1993

De Grigore Rotaru Delacamboru

Autor photo : R . G . 

597. Cu Medy în muzeul din vis ( 2 )

597. Cu Medy în muzeul din vis   ( 2 )

Pentru că dimineaţa nu avem timp liber la dispoziţie

azi a fost necesar să facem trei ore gimnastică pură

totuşi ne-am adus aminte să împachetăm bucuriile

cu înveliş comestibil pentru publicitate ascunsă

azi vom admira numai reproducerile de ultimă oră

pictură şi obiecte de  cult poate oglinzi

este neceasar papionul tu vrei pantofii cenuşăresei

au scris în ziar prezenţa e necesară

altfel călătoria sfârşeşte muzeul dispare

am rămâne pe cap cu aceste copii de geniu

însă repede am decis  că aşa ceva  

nu trebuie să se întâmple

şi era ziua a doua .

28 octombrie 1992

De Grigore Rotaru Delacamboru

Autor photo : R . G .

596. Cu Medy în muzeul din vis ( 1 )

596. Cu Medy în muzeul din vis   ( 1 )

Nu a îndrăznit cineva să contrazică tristeţea chipului tău

când am trecut prin muzeul cu forme ciudate

în sala fără culoare a fost nevoie să comunicăm telepatic

am deschis subiectul cu ochii întredeschişi

nu se schimbă nimic dacă duhul schimbării nu este prezent

iar tu mi-ai răspuns cu un timid  semn al victoriei

exponatele visează în aşteptare coloanele mai ales

pericolul mânuia pendulul ce instalează plictisul

 pasibil de vină a intrat în relaţie tânărul ghid îndrăgostit

avertizând prin ridicarea sprincenelor către unghiul triedru

amintind că locul în care ne aflăm e protejat

şi s-a făcut linişte mare de auzeam

cum ajunge sângele tău lângă fiecare celulă

o boare călduţă a colorat aerul în albastru

umbrele s-au ridicat câteva palme de la podea

am trecut tulburaţi în camera de rezervă

în jilţuri de lut ne aşteptau în adunare de gală femeile

cu mitul fertilităţii în incizii de geniu pe şolduri

şi toate acestea au fost în ziua întâia .

7 septembrie 1992

De Grigore Rotaru Delacamboru

Autor photo : R . G .

595. Rătăcind la ultimul nivel

595. Rătăcind la ultimul nivel

Rămâi singur la marginea apei

ghemuit în cuibarul cu unde

este posibil să nu ai amintiri

dacă teritoriul este interzis aşteptărilor

pe nisipul umed zilnic apare anunţ

despre evoluţia pe litere şi culori a neantului

dacă la moment oportun îţi tragi sufletul

cu trecerea anilor spatele nu se curbează

din centru inima trimite concentrice valuri paralele

e timpul cuvintelor ce formează spirala

de la prima silabă şi aerul pare dezorientat

acul busolei se blochează când treci

doar până ieri am cunoscut punctele cardinale

se descompune şi noţiunea de sus – jos

pluteşte câmpia memoriei strălucitoare

între două impulsuri spre coarda vocală a of-ului

nu mai există octanţi în hotelul cu două nivele

 repetăm regretele simple  bem ceaiul călduţ

făcut din plantă vie şi apă vie la flacără vie .

De Grigore Rotaru Delacamboru

23 aprilie 2001

Autor photo : R . G .  

594. Despre iertarea greşelilor

594. Despre iertarea greşelilor

Trecem de la o formă a destrămării la alta

iluzia ne face cu ochiul suntem nemuritori

şi ne plimbă prin sală pînă ajungem la  capăt

ocoliţi scena şi nu atingeţi cortina se pregăteşte ceva

esenţialul este să crezi că poţi  exista fără teamă

oricât de mult sfârşitul vine numai dacă îl chemi .

Melcul intră în peşteră se face noapte până la pol

cu vuiet mare timpul alunecă fără măsură fără frică

fără greşeală fără odihnă fără prea plinul atâtor depărtări

ochii cercetează cerul de piatră unde plutesc stele de piatră

prin întuneric viscolul de acolo ne-a dăruit duhul celulei

şi alte minuni  care fac să urce în frunze ecuaţia zilei

să ocrotim zâmbetul pur al copilului au zis fericiţii

tăietori de elită zulufi panganele şi panglici

să decorăm meritul cu înalte distincţii şi vorbele

în aplauze deveneau lemne la podeaua de circ

triunghiul steguleţelor arătau direcţii contradictorii

baloanele aveau bomba nimicului înăuntru

să nu le spargem fericirea o să dea pe afară

cine ştie cine îşi umple burdiha cu gel mătăsos

tăriile de rezervă sunt pentru urmaşi

ei vor ierta greşelile noastre

fără să le cunoască de fapt.

16 viulie 2000

De Grigore Rotaru Delacamboru

 

Autor photo : R . G .

593. Omul

593. Omul

Până la urmă cumpăna fântânii

trebuie să împartă dreptatea şi depărtarea

cu trupul ei de balanţă profilat pe cerul albastru

danseză şi cântă coboară şi urcă

 şi - adesea visează în echilibru total

cu ciutura oglindită în cerul din apă

doar picătura mai împarte cercuri .

Acum când ninge peste muzeul de piatră al amintirilor

tangente exterioare la cercuri fluide vibrează

sămânţa ascultă cum doarme duhul creşterii

poate visează au zis primii fulgi 

fie-i visu-n extaz au zis următorii.

Ce inimă o fi având paznicul erorilor

cum stă între cer şi pământ ca o beldie

cu dop-difuzorul ascultă cum curge oceanu-n urechi

muzică pentru liniştea sărbătorilor noastre

îl cuprinde plictisul face o piruetă şi dispare-n văzduh

rămânem pe câmpia aceasta imensă

numai cu reguli nescrise deci alcătuite din mers

poate întunericul nu o să cadă cu totul.

4 august 2001

De Grigore Rotaru Delacamboru

Autor photo : R . G .