De iarnă ( 2 )

De iarnă ( 2 )

.

Povara albă cade peste fire

din cornul abundenţei cu ninsori

caii albaştri urcă-n amintire

o sanie în care-ai vrea să zbori

.

peste coline lin s-aluneci  iară

în depărtare cine face semn

e linişte-n celule de seară

hai hui cad fulgii parcă sunt de lemn

.

nici pe câmpia sângelui  nu-i bine

nici drum nici orizont şi nici o rază

sălbăticiunea a-ngheţat visează

că liniştea-i coboară grea în vine

.

se vor deschide porţi de sunet dulce

în care păsări albe să se culce .

.

3 decembrie 2017

.

De Grigore Rotaru Delacamboru

.

640 . De iarnă ( 1)

640 . De iarnă ( 1)

.

Tăcerea intră în celule unde

mai curge în cuibar de serpentină

precum în ou lumina lin pătrunde

şi atingând bănuţu-l însenină .

.

o clipă numai  se ridică-n şoapte

un viscol argintiu de rătăcire

clipind e ziuă şi mai mult e noapte

la temelie aripi de iubire

.

perpetuarea leagănă destine

platoul ei fierbinte rugăciune

să tragem clipa veacului în bine

să spunem tot ce încă nu se spune

.

morarul ţine un suspin rezervă

mişcarea apei totuşi se conservă .

.

.

1 decembrie 2017

.

de Grigore Rotaru Delacamboru 

.

639. Ofrandă

639.  Ofrandă

Scoatem la plimbare sângele nostru pe o nouă cărare

nu suntem în siguranţă şi  nu este uşor

să te afli faţă în faţă cu multicolore amintiri obsedante

ce împart văzduhul în zone de influenţă

cu multe semne de plus pentru păsări

şi doar câteva semne de îngăduinţă pentru oameni

prin abundenţă biruitor sângele nu coagulează

numai o parte infimă prin abur devine fantasmă

din şanţul de preaplin pe ciuciure de lemn

ajunge în apă limpede curgătoare şi sfinţeşte

prin stropire tot ce este viu şi trebuie să crească

ferind  lumea de tăriile neroditoare bucuria e fără egal

a coborât din munte apa fertilă

ofrandă soarelui .

3 septembrie 1977

de Grigore Rotaru Delacamboru

Autor photo : R. G .

638. Cum să procedăm când neliniştea nu ţine cont că susţinem sentimente simple

638.  Cum să procedăm

când neliniştea nu ţine cont

că susţinem sentimente simple

Să alunecăm înspre inimă fie pe-o rază

fie pe undele unui vis de elită

piticii suflă în instrumente ce adiere

evenimente irepetabile ne înconjoară

ne străduim să înţelegem părerea de bine

imagine dublă a celor ce trec odată cu ceaţa

 prin altarul de foc al cuvintelor

şi pregătim dedicaţii şi ridicăm în văzduh

o pasăre albă în care văzduhul dispare

visul ascunde o inimă ca pe un zâmbet

trebuie să existe o anumită distanţă

între imaginea ce se îndepărtează

când deschidem fereastra

şi lacrima ce coboară pe obrazul călduţ

al întâmplărilor zilnice

altfel nu ar avea rost freamătul zilnic

trecerea din celulă-n celulă

din frunză în frunză

din om în om

dorim altă lume fie imaginară

bucuroşi că vom străbate în zbor o pasăre .

24 august 1988

de Grigore Rotaru Delacamboru

Autor photo : R. G .

637. Trebuie

637. Trebuie

Trebuie să descoperim dacă celula ştie cine-i întregul

numai cu înţelesul cuvintelor nu mai plutim eroic

peste semnele greşelilor noastre

e necesar un salt în formă lichidă o întoarcere-n timp

să aranjăm părţile componente pe capitole

poate vor fi studiate cu grijă şi în ordinea trecerii

cu uriaşa lentilă ce transformă durerea în cântec

trebuie să descoperim dacă există o barieră

pentru forma elastică a durerii

când lumea rămâne departe înţepenită în legi

care combat dispariţii celebre până când praful iluziei

rămâne remediul ce vindecă rană de vorbă usturătoare

de aşterne în urmă arome şi echilibru

un fel de pauză până nu se închide sezonul

să putem folosi insomnia drept floare de jar biruitoare .

 

1 iunie 1988

de Grigore Rotaru Delacamboru

Autor photo : R. G .

636 . Peisaj

636 .  Peisaj

Cumpăna devine albastră la întâmpinarea cu meduze

peste ape şi peste cenuşă trec păsările şi amintirile

poate ai  obosit rătăcind un crin ţi-a înmugurit în palmă

obloane de gheaţă pendulează sub streşini

vine vântul şi-ntreabă ce rană să vindece

cu lumina din plete cu inimă de mătase

cu buze de petală bolnavă

acum trecătorii au ajuns în cerdacul memoriei tale

în genunchi caută cuvinte înmiresmate răscolind frunzele

această înfrigurare te scoate din rădăcini

ţi se spune că lutul are nostalgia înaltului

amintirile aşteaptă să intre în fiole de chihlimbar

o să votăm interzicerea exuberanţei .

16 noiembrie 1986

 de Grigore Rotaru Delacamboru

 autor photo : R . G .

635.Un gând despre alergarea noastră

635.Un gând despre alergarea noastră

Ar fi bine să fie departe de mine gândul

că nu suntem ca frunza

că nu suntem ca lacrima

ci numai cât puful de păpădie

ci numai cât urma lăsată de vânt în văzduh

însă gândul acesta se ţine de mine

şi mă întreb uneori mai are vreun rost

să ascult inima

doar frunza se clatină

lacrima umple cu sare obrazul

păpădia oftează şi

alergăm după vânt

până umplem văzduhul .

24 mai 1980

 de Grigore Rotaru Delacamboru

Autor photo : B . D .