Departe-i focul unic ce va hrăni grădina
peste polenul lunii a obosit lumina
trec frunzele-n găteală spre cimitir grăbite
merg pe câmpie caii dar nu mai au copite
în ceaţa morţii intră o sabie de gând
la umbra unui înger se - nchide ochiul blând
am îngropat de toate în carne şi e pace
iar pe un pat de aur Lazăr poetul zace
în evantaiul minţii stă unghiul interzis
cum să-i aduceţi astăzi petala de cais
cu cea dintâi zăpadă cheile vremii sună
duioasa rătăcire a clipelor sub lună.
8 ianuaire 1986.
de Grigore Rotaru
Delacamboru
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu