Drum lent
către spaţii închise
clipa alintă cuvinte
(prin aceleaşi pulsaţii)
cu aceeiaşi bătaie
capătul razei
se menţine
poetul aşează
celulă cucerită
lângă celulă
cărarea de fum
neaşteptare
necuminţenie
cuţitul palid
împarte liniştea
cailor de iarbă
gândurilor de mătase
o să vină o vreme
poate o destrămare
ca un abur albastru
aruncat peste mare
din adânc înspre valuri
peste ape e lună
noi şi sângele viu
( împreună)
visul dispare
în curbură
lumina vine
de pretutindeni
şi este ziuă.
24 august 1987
de Grigore Rotaru
Delacamboru
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
..."ca un abur albastru aruncat peste mare"... Mi se pare ca acest vers, este, din punct de vedere al dinamicii/structurii poetice, "varful de munte" al poeziei, care mi-a placut foarte mult.
RăspundețiȘtergereV-am adaugat 'rozetele' sonore ca link pe blogul meu...
Cu stima,
irina