Au fost momente ( istorice) când în Muscel – Camboru – Măţara existau 500 familii. Acum se numeşte familie casa unde mai există o persoană şi acea persoană are peste 70 ani; satul românesc se topeşte încet , intră-n pământ şi o să importăm casele pe care acum le exportăm; să mai vadă şi nepoţii noştri cum arăta o prispă , un saivan pentru fân …le-om aduce înapoi cu vreun avion Concorde, nici nu ştim cât aur valorează un tub de fântână făcut din piatra rupestrelor acum 3000 de ani şi ne-am apucat de comerţ …
Cine nu ştie de masa cu trei picioare , scundă – simbol solar: pe aşa ceva tăiau pepenii de până în Crăciun - până după Bobotează; îi aduceau în căruţă de la Căldăruşanca, Padina, Florica, Pogoanele, Răviga, etc. – pe unde aveau pământurile, mergeau pe drum trei zile , aveam cinci ani când mă purta în căruţă ( de drag !), cu dejugătoari, mămăligă la resteu, bota cu lapte, căţeaua sub codirlă( era pentru hoţi), ouăle în mălai, carnea la untură – au fost lucruri universale, dar ţăranul muntean a fost aprig, cu gesturi calculate dar insistent, dacă era numai după el – nu se făcea colectiv. Aduceau pepenii de la depărtare de trei zileşi-i tăiau de Anul Nou: trebuie scris că păstrau merele şi perele în beci înfăşurate în otavă – aşa se întâmpla, dar despre formula de a păstra pepenii nu mi-am luat notiţe: ori pepenii aceia erau după soi , ori păstrarea lor ( nu mai ştiu dacă în rumeguş, ori în nisip alb, mai aducem mică de la Piatra Albă o coceam şi făceam praf – dacă mai puneau ceva în lăzile de păstrare – individuale – nu mai ştiu ! ) că îl tăia felii în clucă ( atunci vedeam şi eu un om fericit – taică-meu când da drumul la felii să cadă sub formă de raze pe faţa rotundă a mesei) , în acel moment trebuia să strigăm în cor … Auaaa ! …altfel am fi găsitmiezul pălit şi bineînţeles că strigam şi ridicam mâinile spre tavan şi miezul era fraged de parcă acel pepene acum era adus din bostană
( afară – minus 15 grade !).
Feliile se legănau un pic – după curbură ( ne îndeamnă), dar aşteptam până când nu mai mişca nici una, dacă nu o să-ţi tremure mâna când vei fi bătrân.
Pentru mâncarea principală foloseam masa rectangulară; mâncam dar gândul era la pepene. Când zicea tata către bunica: „ Mămică să dai jos din cui Masa Rotundă !“ne dam coate, adică vine pepenele şi atunci îşi căuta fiecare „cârpa de mâncat pepene“, o bucată de pânză de in şi fiecare aveam literă cusută-n culoare pe ea, pentru că s-a luat hotărâre - cârpa să fie-nsemnată ( în urma vreunui scandal ), pentru că fără cârpă îţi intra zeama-n sân şi mai încolo miroseai a stricat; de grăbit să ne-nfigem pe apucate – nu o făceam, pepenele era aşa de mare că mâncau toţi ai casei şi tot mai rămânea mai mult de un sfert.
„ M-am făcut ţâmpănă !“ – auzeai câte o vorbă camboreeană .
„Colectivul“ a luat la obor bucuriile simple ale ţăranului român şi a declanşat algoritmul depopulării satelor: va sosi în curând vremea când o pereche de vătale o să coste cât un apartament la oraş, ce să mai zicem de obiceiul - hai, să băgăm cânepa în lac !Ţăranul român - nici vorbă că a fost „şlefuit“, i s-a propus „binele“ cu forţa şi de fapt a fost târât într-o formă de exploatare veritabilă - tu munceşte - eu te normez şi erau foarte mulţi normatori, şi din ce în ce mai mulţi observatori - se-ntunecase pământul. Există şi un paradox: chemarea către oraşa distrus colectivul; cerc vicios: înfiinţarea colectivului a distrus satul şi agonia satului a făcut ca bomba să trăsnească – nu a mai fost cine să fie normat!
Am dat proiect la tâmplar să-mi facă o masă cutrei picioare – nu sunt sigur de proporţii, de dimensiuni: faptul că avea picioarele scunde ţinea de ritual.
Existau nişte reguli de sodă caustică: a) la masă nu se vorbeşte ( ne mai umfla râsul – dar când simţeam că vine momentul găseai un motiv şi alergai afară, dădeai cu apă pe ochi sau cu zăpadă) - „ v-aţi răcorit !?“; b) chiar dacă aveai numai doi ani – să te sprijini de masă … ( ori Doamne – fereşte: să stai cu fundul pe ea …hă …unde te crezi, este faţa Soarelui, este faţa lui Iisus – burdihane …); c) masa avea orificiu tip Tărtăria , pentru agăţat în cui sau o cheutoare de lemn sau metalică;d) după fiecare ospăţ i se opărea faţa cu ceai de izmă sau muşeţel sau rostopască şi după ce se usca faţa , bunica o muştruluia cu propolis topit în ţuică tare ; e) masa rotundă înaltă cu un ax central şi numai la bază cu trei pinteni laterali era pentru preot când venea cu Botezul sau făcea Sfeştanie.Vă întreb: mai aveţi masa rotundă (mică) ? ar fi interesante dimensiunile, Masa Tăcerii a lui Brâncuşi nu a ieşit din neant….la masă nu se vorbeşte.O mămăligă rotundă răsturnată pe un fund de lemn rotund, aşezat pe o masă rotundă: foloseai hrană de trei ori întărită cu puterile aceluiaşi simbol, mâncând aduceai sacrificiu Soarelui pentru că prin lumină a obligat pământul să ne dea hrană şi hrana noastră este un permanent sacrificiu şi ar fi suficient: surplusul de sacrificiu ar însemna că doreşti mai mult decât este bine. La Camboru păstrez în Casamare o masa rotundă înaltă cu ax – este străveche – bunicul dinspre mama o avea de la bunicul dumnealui – este un odor !Lucruri pe care le-am pierdut în timp: masa mică rotundă,un buduroi ( l-am dat pentru muzeu şi aud că a ajuns prin Canada!), piatra de răsfug, o sabie akinakes şi o zăbală dacică. Păstrez ( în bibliotecă !) fierul plugului de lemn ( cred că sec al IX-lea) găsit în curtea casei la Camboru şi un ciocan făcut din oţel 99 de procente – nemuritor. Fără prea mare efort, dacă aş căuta le-aş găsi pe toate, însă unde sunt cei 80 de copii
