292. Toponimele

292. Toponimele

Pe unde a trecut suflet de om

au apărut denumirile acestea interesante

fermecătoare şi fermecate

asta da încifrare doar cu două cuvinte

să-nlocuieşti traseele şi semnele unei hărţi militare

„Unde ai fost ?“ „La Vârful Juncului !“

şi cele două persoane plecau mulţumite

întregul roman fusese rostit

poate chiar un poem lucitor

totul era limpede exact şi direct

uşor de-nţeles dacă eşti de-al locului

dacă nu treaba - i mai complicată

e nevoie de timp şi o să poţi să-nţelegi

abia mai târziu depinde cum stai

dacă e primăvară trebuie să ai răbdare

să vină octombrie să mişte vântul

frunzele ramurile vârfurile

să prinzi sunetul acela neasemuit

când tânărul animal – mlădiţă de bour

îşi cheamă perechea de se clatină cerul

de simţi că ai pielea găinii pe tine

dacă toate acestea nu se întâmplă

lasă orice pretenţie - niciodată ( auzi )

niciodată nu vei înţelege

cum dă în clocot pădurea prin sunet

şi de ce oamenii trec în grabă

peste vreo măjiceancă

să-şi aducă saramură de iarnă

„Unde ai fost?“ „La Boburi !“ e clar

dar ce poate să-nsemne la boburi

nimeni nu a putut descifra

însă acul busolei

nu s-a blocat niciodată.

26 februarie 1973

de Grigore Rotaru

Delacamboru