Despre visare şi despre cupolă
Stăm în această celulă numită emfatic D3
alături de alţii şi alţii şi alţii
fie în grup fie pe-o rază
facem calcule simple pentru formarea perechilor
deci fără efort gândim libertatea local
cuprindem în inventar şi acest echilibru
masculin – feminin cu emoţiile aferente
deplasăm cursorul la întâmplare
stânga – dreapta în sus – în jos
punctul de intersecţie originea a tot ce există
stânga-mrejur se referă la următorul domeniu
ne mulţumim cu această arhitectură
cili vibratili mitocondrii membrană
când apă când aer câte unul oftează
visând că se află în afara lentilei
umple suprafeţe imense D2 cu scheme şi calcule
totuşi fiind fericit că este posibil a fi intuită
a patra dimensiune însă nu există suportul
unei reprezentări cu iluzia s-a terminat
nu o ia de la capăt alunecă fără sfârşit
( nu se poate susţine că formele se repetă )
e un fel de visare pusă-n compartimente
cu ochii închişi aplecat în lumea cealaltă
cu un pas înainte ( chiar dacă nu-i decisiv)
reprezintă ceva sub această cupola
de meduză plutind în apele singurătăţii.
15 aprilie 1975
De Grigore Rotaru Delacamboru
pana la urma indiferent de context..in viata santem singuri..noi si propria intelegere...restul sant aleatorii..uneori avem senzatia ca vibram la unison cu unii sau altii...sant doar iluzii...si atat...singuri in lumea noastra si propria perceptie..nici macar luxul deziluziilor nu ni-l permitem...o zi cu lumina in inima
RăspundețiȘtergere