307. Vis
Lângă un perete de apă cu dorinţe în piept
paznicul erorii inventariază celule
apa urcă apa coboară transfuzii pulsaţii
ochiul mângâie ochiul măsoară
trupul meu începe să curgă
un şir indian de celule călătorind
înălţându-se ca pentru furtună
unde o fi inima murmură brazii
numai nourii-aşteaptă de parcă ar şti
că sufletul nu se desface.
16 aprilie 1980
de Rotaru Grigore Delacamboru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu