273.

Axiomă

Aferim ! dacă m-oi tulbura

cu suferinţa de perete ud

tot ce trece în labirint

trupuri metalice şi magnetice

ceasul cu o mie de limbi

aranjate în ordinea ideii de adiere

axe de simetrie clipei

fluvii de cuvinte îmblânzite-n surâs

sau cu tăriile tocmai ordonate

ca o apă scoasă la stele

gândul s-alunece lin pe o rază

atunci să măturăm labirintul

să nu lăsăm umbra zălog

în colţul confuziei unde

zarul devine o formă

aproximativă a disperării

până departe necontenit.

17 mai 1973

de Grigore Rotaru Delacamboru