Fuga celor doi – anexa nr 9

 

CALEIDOSCOP –Fuga celor doi –  anexa nr 9 din 14 aprilie 2025 

(Vulpea și Lupul pornesc înspre casa gospodarului)

Vulpea încă povestește:

„Deci sosind cea mie pentru frica, iară Lupului pentru foamea mult dorita și așteptata sară,

amândoi împreună purceasăm și, în preajma locului apropiindu-ne, de departe

casa omului cu degetul îi arătaiu.”

Dulăul „îndată toată pădurea de lătrături și de brehăituri împlu, așe cât nu numai codrii să răzsuna, nu numai cât omul din greu somn să scula, ce încă și pre mieii în scutece învăliți copilași spăimânta și îi deștepta. Deci omul, de pre așe tare lătrăturile dulăului precum o jiganie rea la miei să fie vinit pricepu. Carile în grabă afară ieșind și încă mai tare pre dulău asmuțind și îmbărbătând, atâta cât căută Lupului a da dos” — Istoria ieroglifică, Dimitrie Cantemir (26 octombrie 1674 – 21 august 1723).

 

Însă această „frăție” nu conduce acțiunea către reușită, ajutorul pe care îl dă Vulpea Lupului nu are valoare, amândurora le-a fost frică să nu fugă.

A patra sentință scoate în evidență rușinoasa ( dar necesară) fugă : „de multe ori fuga fortuna biruinții, și biruința primejdiia fugăi aduce.”

..........................

 

Zece citate din literatură și filosofie care reflectă idei asemănătoare cu această observație profundă a lui Dimitrie Cantemir despre biruință, primejdie, fugă:

1) „Cel mai înțelept războinic este acela care știe când să se retragă.”
— Sun Tzu, Arta războiului

2) „Fuga nu e întotdeauna lașitate, după cum rămânerea nu e totdeauna curaj.”
— Michel de Montaigne, Eseuri

3) „De multe ori a fugi înseamnă a învinge; bătăliile pierdute sunt cele pe care le duci fără speranță.”
— Victor Hugo, Les Misérables

4) „Cel înțelept știe că există vreme pentru a lupta și vreme pentru a fugi.”
— Euripide, Ifigenia în Aulida

5) „A birui prin înțelepciune e mai trainic decât a birui prin forță.”
— Dimitrie Cantemir, Divanul sau gâlceava înțeleptului cu lumea (o idee înrudită, din altă lucrare a sa)

6) „E o artă și în a da înapoi. A ști să pierzi o luptă pentru a câștiga războiul.”
— Niccolò Machiavelli, Principele

7) „Fugi de primejdie nu din frică, ci din prudență, căci vitejia fără minte e sinucidere.”
— Toma d’Aquino, Summa Theologiae

8) „Uneori înțeleptul se ascunde, nu pentru că s-ar teme de lume, ci pentru că lumea nu e pregătită să-l asculte.”
— Seneca, Scrisori către Lucilius

9) „Înțeleptul nu fuge de luptă, ci de zădărnicie.”
— Titu Maiorescu, Critice

10) „Nu toți cei care fug sunt învinși și nu toți cei care rămân înfruntă cu vrednicie primejdia.”
— Mircea Eliade, Maitreyi (parafrazare a unei idei din roman)

AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA

Citate și ziceri românești în același spirit:

a) „Fuga e rușinoasă, dar e sănătoasă.”
— Proverb românesc (celebru, păstrat în mentalul popular și exact pe aceeași linie cu sentința cantemirească)

b) „Cel ce știe când să fugă, știe și când să biruie.”
— Anton Pann, Povestea vorbii

c) „Fă-te mort ca să scapi cu viață.”
— Zicală din folclorul românesc

d) „Nu-i rușine a da dos din fața primejdiei, ci a pieri degeaba.”
— Miron Costin, Letopisețul Țării Moldovei

e) „Mai bine o fugă bună decât o moarte proastă.”
— Proverb din înțelepciunea populară

f) „Cine se știe mic să se ferească de pieirea cea mare.”
— Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei

g) „Când vezi că nu poți cu ursul în horă, mai bine fugi și lasă-l să joace singur.”
— Proverb popular

h) „Și sabia se retrage din teacă numai când are vremea ei.”
— Ion Neculce, O samă de cuvinte

i) „De multe ori cu fuga scapi pielea și cu îndrăzneala o pierzi.”
— Anton Pann, Povestea vorbii

j) „Nu tot ce zboară se mănâncă, nu tot ce răcnește e leu, și nu tot ce fuge e fricos.”
— Proverb arhaic românesc

BBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBB

📖 Fuga care izbăvește. Lecții din Cantemir, cronici și proverbe

Introducere

De-a lungul veacurilor, oamenii au învățat că nu orice luptă trebuie dusă până la capăt și că uneori înțelepciunea cere să te retragi, nu din slăbiciune, ci din prevedere. În cultura românească veche, această lecție se regăsește atât în literatura erudită, cât și în înțelepciunea populară. De la Dimitrie Cantemir, care în Istoria ieroglifică avertiza că „de multe ori fuga fortuna biruinții, și biruința primejdiei fugăi aduce”, până la cronicari și zicători de popor, ideea că fuga poate izbăvi s-a păstrat ca formă de prudență morală și strategie de supraviețuire.

1. Dimitrie Cantemir și înțelepciunea fugii ca strategie

În Istoria ieroglifică, Cantemir își maschează observațiile sociale și morale într-o alegorie animalieră, în care vulpea și lupul, unindu-și interesele, pornesc spre gospodăria omului, dar planul lor e dat peste cap de dulăul vigilent. Episodul nu este doar o întâmplare anecdotică, ci o pildă despre cât de lesne se poate transforma o victorie așteptată într-o primejdie neașteptată. Sentința sa — „de multe ori fuga fortuna biruinții” — surprinde un adevăr subtil: uneori, singura cale de izbândă este tocmai retragerea. Înțelepciunea fugii nu înseamnă renunțare, ci refuzul unei lupte inutile ori pierzătoare, cu păstrarea șansei pentru altă ocazie.

2. Cronicarii și fuga ca mijloc de salvare a demnității

În scrierile cronicărești, ideea fugii nu e socotită lașitate, ci prudență. Miron Costin, în Letopisețul Țării Moldovei, nota că „nu-i rușine a da dos din fața primejdiei, ci a pieri degeaba”. Grigore Ureche, la rândul său, observa că „cel ce se știe mic să se ferească de pieirea cea mare”. Într-o epocă marcată de războaie, trădări și schimbări de domnie, cronicarii înțelegeau că supraviețuirea înseamnă uneori acceptarea fugii ca tactică. Nu în toate cazurile curajul frontal este virtute, iar istoria Moldovei și a Țării Românești abundă în exemple unde retragerea a însemnat salvarea vieții, a oastei sau a țării.

3. Proverbe și înțelepciunea populară: fuga ca salvare

În cultura orală, fuga nu a fost niciodată privită exclusiv ca semn de lașitate. Dimpotrivă, proverbe precum „Fuga e rușinoasă, dar e sănătoasă” sau „Mai bine o fugă bună decât o moarte proastă” dovedesc că poporul român a apreciat instinctul de conservare și chibzuința. Anton Pann, în Povestea vorbii, consemnează numeroase expresii ce arată cum prudența poate salva vieți. Inclusiv în basme sau snoave, personajele istețe se retrag strategic pentru a câștiga mai târziu sau pentru a evita un pericol inutil.

Concluzie

De la Cantemir și cronicari, până la proverbele de azi, ideea că fuga poate fi o formă de biruință morală și tactică a străbătut cultura noastră. Într-o lume imprevizibilă, unde primejdia pândește la tot pasul, a ști când să te retragi e tot atât de important ca a ști când să lupți. Fuga care izbăvește nu este semnul slăbiciunii, ci al înțelepciunii care, dincolo de orgoliu și hazard, caută să salveze ce e mai de preț: viața, onoarea și șansa unei noi lupte.

CCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCC

Șapte citate : fuga sau retragerea chibzuită nu e înfrângere, ci tactică de reorganizare și prefigurare a unei victorii viitoare (în ton cu întâmplările viitoare ale cuplului Vulpe – Lup):

A) „Nu totdeauna biruie cel ce lovește întâi, ci acela ce știe când să lovească.”
— Anton Pann, Povestea vorbii

B) „Cel ce fuge azi trăiește pentru a lupta mâine.”
— Proverb vechi european, circulat și la noi în adaptări precum „Fuga e rușinoasă, dar sănătoasă”, cu substrat strategic, nu doar de frică.

C) „În război, cel mai isteț e cel ce știe când să se retragă ca să întoarcă lupta în favoarea sa.”
— Miron Costin, atribuit în cronică populară, idee des întâlnită în letopisețe.

D) „Fuga cea bună nu e pierdere, ci început de izbândă.”
— Proverb românesc, păstrat în diverse forme în folclor.

E) „Cine se ferește de azi, poate răzbi mâine.”
— Proverb românesc vechi, păstrat în culegeri de proverbe.

F) „Nu e rușine să pierzi o luptă, rușine e să pierzi războiul.”
— Zicală populară, întâlnită în diverse variante, transmisă în lumea rurală.

G) „De multe ori cel ce cedează locul o dată, câștigă pricina de două ori.”
— Ion Neculce, O samă de cuvinte

Top of Form

 

Bottom of Form

>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>