miercuri, 25 martie 2009

45. Cântec

Cântec


Colindă luna timp duios

ecou în peştera din os

înduplecate cu lumină

drumuri aleargă fără vină

transfuzii albe permanente

îmbrăţişare-n elemente

pasăre-albastră care ţipă

cu tot văzduhul sub aripă.


9 decembrie 1987

de Grigore Rotaru

Delacamboru

luni, 9 martie 2009

44.

Ritm


Ce amestec ciudat

de celule

şi peste ele

şi printre ele

de te lasă buimac

duhul nevăzut

neînţeles

al trecerii.


1 februarie 1988

de Grigore Rotaru

Delacamboru


Factorul de multiplicitate 6




43. Pastel de toamnă

Pastel de toamnă



Sub oglinzile toamnei zac fântâni ruginite

Cai albaştrii se plimbă însemnaţi la copite

Putrezind limba lunii se tot duce departe

Crinii zac stinşi de doruri disperate de moarte

În celula de iarbă se mai joacă lumina

Sub un crater de frunze Eva-şi tânguie vina

Rătcind în nisipul de sfârşit de cădere

Trec clepsidrele-n cârduri din nesomn spre adiere

Aşezare solemnă la o masă de piatră

Vinul bâlbâie-n tidve şarpele-n spumă se arată.


august 1985

de Rotaru Grigore

Delacamboru

duminică, 8 martie 2009

42.

Insomnia


Punctul dilată spaţiul

prin micşorare

în zodia meduzei

numai lentile

acoperişul de sunete

peste somnul în spirală

al păsărilor

o singură stea

luminează insomnia

zeilor.


15 februarie 1988

de Grigore Rotaru

Delacamboru



Cele şapte cercuri şi hexagonul

41. Întrebări

Unde se ascund cei întârziaţi

la un număr de zile e vremea

să ne ospătăm pentru ultima dată

uite această picătură

va colora băuturile lumii

şi a îndestulare bucatele

se vor înmulţi

câte întrebări ne înconjoară

şi cel mai nerăbdător

e cântecul de mierlă

acum veţi afla dezlegare

mai mult prin faptele

ce se vor petrece

pregătiţi-vă spre seară

pentru fapta mirosului

crinii vor să moară

cu bucurie minunile sunt sloboade

fie date ca semne

fără de mânie

fie spre-ncercări de iubire

şi din acestea o să aflaţi

cele folositoare

mai tuturor simţurilor

care fără otravă

ajutându-se între ele

întreţin sufletul

la sfârşit păsări albe

vor zbura peste faţa de gheaţă

a unei mări ce nu se mai termină

18 ianuarie 1985

de Grigore Rotaru

Delacamboru

vineri, 6 martie 2009

40.

O fi vrând


Astăzi profesoara

ne-a-nvăţat la şcoală

că sfioasa lună

suferă de-o boală

voi poeţii lumii

medici chiromanţi

ce aveţi în vene

sânge de Bizanţ

faceţi o licoare

până nu-i târziu

ori un hap albastru

sau chihlimbariu

luna stă pe ceruri

pasăre cuminte

o fi vrând să beie

vinul din cuvinte.


27 decembrie 1987

de Grigore Rotaru

Delacamboru


Reteaua celulei de apa













marți, 3 martie 2009

39. Dorinţa de taină

Cele dintâi victorii

ale trupului risipite

vinul ce tulbură moartea

lumina dorind să treacă

prin oul de pasăre

melcii adulmecând anotimpul

tot mai departe sub sigiliul

încă nedesfăcut

permanentă cină de taină

peste zăpodii albe

umbra unui punct suspendat

sângele şi veşmântul pur

timp - îndoială - absenţă

vrem numele magului

călător prin celule.

18 noiembrie 1987

de Grigore Rotaru

Delacamboru

38. Drum

Drum


Cu un cerc albastru

se-nconjură moara de vânt

făina albă

diamantele albe

curg în neant

numai mâna morarului

încremenită pe cârmă

îndeamnă tot înainte

altfel ne ameninţă cu

drumul nisipului alb.



7 februarie 1988

de Grigore Rotaru

Delacamboru





Cele patru romburi şi pecetea






luni, 2 martie 2009

37.

Suflaţi în somn


Metal lichid

curge în mări

ca semnul toamnei

în depărtări

aburul urcă

printre cruci

plânge lumina

un’ te duci

şarpe gălbui

polen ucis

iarba şi frunza

intră-n vis

ne-om întâlni

în lacrimi deci

suflaţi în somnul

grădinii reci.


august 1987

de Grigore Rotaru

Delacamboru

36.

Ceata


Ceata craiului Papuc

s-a urcat aseară-n nuc

zice-se cât mâzga mişcă

-n ramuri tinere de trişcă

e momentul oportun

să îţi faci din seve tun

care să nu zică bum

care să nu scoată fum

ci mai mult să ţiblicească

semn că nu-i făcut din iască

ceata să întinerească.


3 mai 1968

de Grigore Rotaru

Delacamboru



Dreptunghiul de aur



35.

Peste zăpodii umbra

Celulele toate

trecătoare

trăiesc sub planeta

Semnului Mare

fără întoarcere

transfuzii lente

zadarnice creşteri

şi spaţii absente

stele vii ce colindă-n

galaxii visătoare

şi hrănite cu mustul

vaselor capilare

ochi albastru deschis

în tainica sală

peste zăpodii umbra

triunghiulară.


29 noiembrie 1987

de Grigore Rotaru

Delacamboru

34.

Ar fi

Nu o să te rog niciodată Doamne

să dai timpul înapoi

totul ar fi de-andoaselea

soarele răsărind de la asfinţit

fructul devenind floare

eu mai tânăr cu o zi

şi încă o zi ş.a.m.d.

până aş trece în necreat

iar în urmă

se vor ridica din pământ

rânduri rânduri morţii

înviind bătrâni

şi vor întineri

razele vor pleca spre soare

şi ar fi întuneric mare.


12 august 1968

de Grigore Rotaru

Delacamboru



Aria pentagonului regulat