luni, 29 noiembrie 2010

395. Adânc

Adânc


Bat clipele în clopot de aramă

că virtuale unde ne domină

vom încerca să nu ne fie teamă

,n amestecul de ceaţă şi lumină


celule moi dispar pe serpentine

de labirint la ultimul nivel

şi forţa ce conjugă rău cu bine

adaugă inel lângă inel.


17 noiembrie 1986

de Rotaru Grigore Delacamboru




Autor photo : R.G


marți, 23 noiembrie 2010

394. Sfârşit de toamnă

Sfârşit de toamnă

Războiul fierbinte

ce pune-n mişcare atâtea celule

determină strigăte - limită

într-o bandă imperceptibilă

cei fără speranţă refuză îmbrăţişarea de formă

dar se lasă plimbaţi pe aripi de umbră

în împărăţia pufului spulberat

pe serpentine de nisip translucid

numai foşnetul unor cuvinte

în labirint la ultimul etaj.


25 noiembrie 1982

de Rotaru Grigore Delacamboru


Autor photo : R.G.

luni, 22 noiembrie 2010

293. Despre zicere

Despre zicere

Veşnicia este incoloră

şi nu are dimensiuni;

veşnicia ţine de cuvânt

Caietul tătânelui


Multe linii de forţă se intersectează

la răspântia cu raze şi crini

unde cuvântul odată zidit prin zicere

se luminează şi porneşte la drum

fără sfârşit fără odihnă

fără întoarcere fără de moarte.


16 septembrie 1988

de Rotaru Grigore Delacamboru



Autor photo : C.C.I.

duminică, 21 noiembrie 2010

392. Declin



Declin


Hai să zâmbim însă cameleonul miroase a iarbă

vremea ( reţea infinită ) se-apleacă – întinsă fiind

cu greutăţi de zefir de lacrimă de flacără de lut

numai vinul străluminat prin decantare continuă

în cuibarul de chihlimbar ( bijuterie închisă)

include prin acest fel de memorie bătaia nivelului

hai să zâmbim la comandă (fără dare de seamă)

vom trece pe zero butonul cu aplauze

vom trage în piept prin tunel de lumină abur albastru

se încadrează este posibil aceasta-i linia

în păduri depărtate copacii devin de metal

ecoul se sparge în goarna de gheaţă a neputinţei

rănile devin fluide acoperă lumea

sub această imensă umbrelă

sunetul bate sinistru se dogeşte batjocura

hai să zâmbim - dacă se cere - hai să zâmbim

cerul se clatină când unii oameni se cred zeii zeilor.


4 octombrie 1986

de Grigore Rotaru

Delacamboru


Autor photo : R.G.

sâmbătă, 20 noiembrie 2010

391. Păpădii

Păpădii

Cine n-are părinţi prin grădini ? - Bacovia


Cum cade frunza parcă te mângâie

o adiere ca din vis lăsată

să curgă-ncetişor desfăşurată

din sus de creştet până spre călcâie


cum cade frunza sufletul atins e

şi abur moale urcă în tărie

călătoria asta o să fie

fără sfârşit cărărilor întinse


ca frunza suntem legănaţi în vânt

păpădii de aer apă şi pământ.


2 august 1985

de Grigore Rotaru

Delacamboru


joi, 18 noiembrie 2010

390. Elegie la a treia dimensiune

Elegie la a treia dimensiune

Este posibil să încercăm alternativa fără

când fericirea este plimbată în caleaşcă de aur ( rece)

colindătorii nu au teamă că or să alunece

printre gratiile de chihlimbar ale momentului

puţină eleganţă nu strică

îşi dau cu părerea cei din primele rânduri

şi trimit în lung pacheţele roze de zâmbete

deşi ecranul din stânga se luminează

un fel de avertisment : pericol de explozie

iar cei din următoarele rânduri sunt liniştiţi

îşi trimit salutări - firul scurt - adică

ştim noi ce ştim – este vorba de păpădie

deci nu trebuie să ne cuprindă regretul

că au dispărut argumentele – momentan

trecerea nu este interzisă

ideea de perpendicularitate este salvatoare

cine se crede în stare poate urca

I-ul este fără sfârşit.

19 aprilie 1979

de Grigore Rotaru

Delacamboru


miercuri, 17 noiembrie 2010

389. Perpetuum

Perpetuum

Nu plânge şi nu-ţi fie teamă – Bacovia


Cum trece clipa

Numai a risipire

Prin aerul toamnei

Să ne respire


Alăturând semne

De iarbă de vânt

Ori frunze-n copacul

Ridicat din pământ


Cum trece clipa

Cu prospeţimi de culoare

Ca un abur de lacrimi

Peste chipuri de sare


Se dezleagă văzduhul

De frunze şi libelule

Noi intrăm risipiţi

În alte celule.


25 septembrie 1977

de Grigore Rotaru

Delacamboru





Autor photo : R. G.

luni, 15 noiembrie 2010

388. Este periculos

Este periculos


Prin rugăciune post si înfrânare

aşa de mult se limpezise - n curăţenie

încât cei din jur îl considerau

fără greşeală – greu de stăpânit –

foarte periculos – ( ce reproş să-i aduci ? )

ei nu ştiau dar el ştia

cine lumină au văzut …

nu făcea caz de neştiinţa lor

trecea călcând peste ape odată cu vântul

odată cu păpădiile.


5 septembrie 1979

de Grigore Rotaru

Delacamboru




Autor photo: R.G.

duminică, 14 noiembrie 2010

387. De ce

De ce


– De ce baţi la uşa mea ?

am zis celui însetat .

– Am visat un munte de sare

cu turnuleţe şi foarte curat.


– De ce baţi la uşa mea ?

am zis celui flămând.

– A căzut mană în grădina ta,

mi-a zis în gând.


– De ce baţi la uşa mea ?

am zis celui rătăcit.

– Spre fereastra ta se-ndreaptă

o rază din infinit.


– De ce baţi la uşa mea ?

am zis celui întârziat.

– Unde nu există zăvor

dacă nu intri este păcat.


27 noiembrie 1988

de Grigore Rotaru

Delacamboru



Autor photo: Ax

386. Cu nişte formaţii

Cu nişte formaţii


O meduză si-un meduz

stau aproape … la refuz

şi cum urcă fără ştire

vor un strop de contopire

de uitare în zefire

doi în unul fir în fire

ard de dor plutind pe raze

se flutură nişte fraze

şi un soi de panganele

dâre lungi şi paralele

onduleuri şi inele

călţunaşi pe la zăbrele

bulbucel frăguţă ninsă

cât e zarea de întinsă

pe sub valuri idealuri

spumă de cais spre maluri

si-un cireş de boare-n floare

pe sub clopot sărbătoare

de hârjoană … adiere

parcă se înoată-n miere

ea Ileană el frumos

au coborât Raiul jos

în puf de feregăleasă

el ales şi ea aleasă

mai aproape pe sub dungă

cât e clipita de lungă

mai aproape mai departe

nimic nu îi mai desparte

mai departe mai aproape

stăpânind senin de ape

fără viscol doar furtuna

de când lumea … unul - una.


de Grigore Rotaru

Delacamboru




Autor photo : R.G.

luni, 8 noiembrie 2010

385. Cu Bacovia ( 3)

Cu Bacovia ( 3)

Scîrţîie toamna din crengi ostenite


În noapte se chinuie frunza

mormane în foşnet de-a dura

încerc s-aţipesc – e zadarnic

mă zbucium odat cu natura


vibrează tot universul

când bate ora-n metal

şi gândul meu rătăceşte

printr-un labirint spaţial.


24 noiembrie 1983

de Grigore Rotaru

Delacamboru




Autor photo: Ay

joi, 4 noiembrie 2010

384. Sonetul 206

Sonetul 206


Dihorul nopţii lung pe corzi întinse

ca trecerea pe sub făclii de spumă

lichidul sfânt prin capilare nins e

ridică bucuria dinspre humă


aburul moale îţi aşterne cale

vor fusul răsucit şi poartă nouă

colindătorii de din deal de jale

amestecând oglinzile din rouă


îngerul sună prin văzduh de ceaţă

goarna de aur se transformă-n floare

de-o umbră înecatul se agaţă


raza coboară rătăcirea-i tristă

lacrima curge – o ameninţare

să nu mai căutăm ce nu există .


4 noiembrie 1980

de Grigore Rotaru

Delacamboru