joi, 28 februarie 2013

595. Rătăcind la ultimul nivel

595. Rătăcind la ultimul nivel

Rămâi singur la marginea apei
ghemuit în cuibarul cu unde
este posibil să nu ai amintiri
dacă teritoriul este interzis aşteptărilor
pe nisipul umed zilnic apare anunţ
despre evoluţia pe litere şi culori a neantului
dacă la moment oportun îţi tragi sufletul
cu trecerea anilor spatele nu se curbează
din centru inima trimite concentrice valuri paralele
e timpul cuvintelor ce formează spirala
de la prima silabă şi aerul pare dezorientat
acul busolei se blochează când treci
doar până ieri am cunoscut punctele cardinale
se descompune şi noţiunea de sus – jos
pluteşte câmpia memoriei strălucitoare
între două impulsuri spre coarda vocală a of-ului
nu mai există octanţi în hotelul cu două nivele
 repetăm regretele simple  bem ceaiul călduţ
făcut din plantă vie şi apă vie la flacără vie .

De Grigore Rotaru Delacamboru

23 aprilie 2001



Autor photo : R . G .  




miercuri, 27 februarie 2013

594. Despre iertarea greşelilor



594. Despre iertarea greşelilor



Trecem de la o formă a destrămării la alta

iluzia ne face cu ochiul suntem nemuritori

şi ne plimbă prin sală pînă ajungem la  capăt

ocoliţi scena şi nu atingeţi cortina se pregăteşte ceva

esenţialul este să crezi că poţi  exista fără teamă

oricât de mult sfârşitul vine numai dacă îl chemi .



Melcul intră în peşteră se face noapte până la pol

cu vuiet mare timpul alunecă fără măsură fără frică

fără greşeală fără odihnă fără prea plinul atâtor depărtări

ochii cercetează cerul de piatră unde plutesc stele de piatră

prin întuneric viscolul de acolo ne-a dăruit duhul celulei

şi alte minuni  care fac să urce în frunze ecuaţia zilei

să ocrotim zâmbetul pur al copilului au zis fericiţii

tăietori de elită zulufi panganele şi panglici

să decorăm meritul cu înalte distincţii şi vorbele

în aplauze deveneau lemne la podeaua de circ

triunghiul steguleţelor arătau direcţii contradictorii

baloanele aveau bomba nimicului înăuntru

să nu le spargem fericirea o să dea pe afară

cine ştie cine îşi umple burdiha cu gel mătăsos

tăriile de rezervă sunt pentru urmaşi

ei vor ierta greşelile noastre

fără să le cunoască de fapt.

16 viulie 2000
De Grigore Rotaru Delacamboru

 
Autor photo : R . G .


marți, 26 februarie 2013

593. Omul

593. Omul

Până la urmă cumpăna fântânii
trebuie să împartă dreptatea şi depărtarea
cu trupul ei de balanţă profilat pe cerul albastru
danseză şi cântă coboară şi urcă
 şi - adesea visează în echilibru total
cu ciutura oglindită în cerul din apă
doar picătura mai împarte cercuri .
Acum când ninge peste muzeul de piatră al amintirilor
tangente exterioare la cercuri fluide vibrează
sămânţa ascultă cum doarme duhul creşterii
poate visează au zis primii fulgi 
fie-i visu-n extaz au zis următorii.
Ce inimă o fi având paznicul erorilor
cum stă între cer şi pământ ca o beldie
cu dop-difuzorul ascultă cum curge oceanu-n urechi
muzică pentru liniştea sărbătorilor noastre
îl cuprinde plictisul face o piruetă şi dispare-n văzduh
rămânem pe câmpia aceasta imensă
numai cu reguli nescrise deci alcătuite din mers
poate întunericul nu o să cadă cu totul.

4 august 2001
De Grigore Rotaru Delacamboru



Autor photo : R . G .

luni, 25 februarie 2013

592. Sună din corn


592.  Sună din corn



Trecem peste obstacole cu aer de luptători

chiar dacă neliniştea ne salută voioasă

nu credem că încremenirea a milioane de ani

în vârtejul de piatră înseamnă ceva bun pus la păstrare

de altfel singurătatea anunţă fapte oribile

speriind totul în jur cu valuri ce ard

în timp ce unii împuşcă amurgul cu gloanţe reale

alţii se întreabă dacă poţi nivela bunul - simţ

ziua se scurge dimineaţa înghite clipele

roiuri seducătoare pornesc la plimbare

nisipul cântă pe verticală coloană albastră

dacă încercăm să cuprindem adâncul din cer

doamna aşteaptă momentul prielnic ascultă

ce sunet se naşte odată ce zarul a fost aruncat

discriminarea aceasta nu are pereche

nici axă de simetrie nici punct de întoarcere

mulţi vor motivaţii de ce piatra e piatră

de ce sănătatea-i risipită-n celule

îşi trec în revistă aceaste mireasme lipsite de sens

şi sună din corn adunarea.


5 noiembriei 2001
Grigore Rotaru Delacamboru

Autor photo : R . G .

duminică, 24 februarie 2013

591. Omul cu bluza albastră


591. Omul cu bluza albastră



Omul cu bluza albastră scotocea în memorie

cu diferite unelte de firmă zicea el

celor de preţ le asigura protecţie suplimentară

chema în ajutor vântul şi tăria din rădăcini

mai ales când folosea cheile somnului dimineţa

fiind obligat să stingă felinarele din fiecare celulă a nopţii

cu prima rază de soare saluta plaja unde

mai multe ceasornice învăţau să meargă

pentru siguranţă avea în valiză

înecată-n praf de mică şi chihlimbar

clepsidra bunicului cu eşarfă multicoloră

cunoştea şi metoda inelului ţinut în aburi de muguri

o aplica numai în momente de sărbătoare .

Omul cu bluza albastră avea inima cât cupola pădurii

era posibil să treacă pe-acolo tot soiul de sentimente

la veselie simţea palpitaţii în plus

mai ales când umbla prin iarba cu rouă

doar în ciorapi de bumbac strălucind

căpitan de flux şi reflux element migrator

fără să-ndoaie genunchii fără unghi de rezervă

doar mâinile îi erau de-ajutor să cunoască văzduhul

credea că numai aşa îşi menţine bluza albastră .

de Grigore Rotaru Delacamboru
17 mai 2003




Autor photo : Titi Damian

sâmbătă, 23 februarie 2013

590. Acum


590. Acum

Acum posibilităţile se măsoară cu raza gândului
profeţiile nu mai au viaţă lungă
se clatină frunza în paltin ideile urcă rapid
le susţinem cu aura noastră cu cele mai subtile vibraţii
sau de-a rostogolul în fraze rotunde le-nchidem
la adăpost de nefericitul obicei al trecerii
de a lăsa praf şi pulbere-n urmă
peste sufletul celui ce plânge peste silabe prin aer
chiar ecoului i se ridică nodul necazului
şi nu mai iese curat din inima muntelui .
Acum există varianta întoarcerii cu oricâte grade
nu se înregistrează nimic  nu mai cade vreo stea
în visul somnambulului realitatea intră de-a dreptul
mai târziu nu se ştie cine o să împartă apă şi aer
ne încurajăm cu iluzii păcălim sângele
că avem pământul stabil la picioare însă
la bucătăria absurdului un alambic translucid
distilează încrederea pînă la semn
şi au plecat la plimbare prin ţara surâsului
poftele vegetale ocrotite cu lumină din dreapta
nimeni nu ştie când o fi să se-nchidă
gura de şarpe din care ţipăm  în surdină
vor rămâne pe-afară insectele şi moduloformii
cu zgomotul lor cu tot .

4 mai 2003
de Grigore Rotaru Delacamboru
 




vineri, 22 februarie 2013

589. Comorile scrise

589. Comorile scrise

În Ţara numită Colhida
a fost descoperit comportamentul deviant al furnicilor
semnele se-nveleau cu taină adâncă
semne străine s-au lipit şi de unele gene
vremea trimite valu-i fierbinte în amintiri
din ochii fosforescenţi ai cailor de ceaţă albastră
se înalţă fuior de coloane şi ajută
mustăreaţa să  gâlgâie în ţeavă uscată
o parte din duhul creşterii intră-n celule
se anunţă sfârşit de odihnă
fără varianta plictisului fără mofturi
pur şi simplu totul devine fluid
în această ameţeală-a vârtejului
furnicile manipulate vor să ascundă-n pământ
pietrele din Ţara Colhida unele semne sunt reci
îngheaţă pământul prepus cineva spală feţele zarului
cu un stol de fluturi de chihlimbar
dimineţile vor fi mai blânde
cu cercei de struguri cu buze transparente
trece fermecătoarea mireasă
lacrimă nevinovată zâna furnicilor
ocrotitoarea comorilor scrise .

11 septembrie 2002
de Grigore Rotaru Delacamboru



Autor photo : Titi Damian


joi, 21 februarie 2013

588. Amurg


588.  Amurg



Un şir indian necesar leagă podul de ciocolată al înserării

cu umbra elegantă a prinţului care salută statuile

încremenite în sărutul fără sfârşit

de îngemănare piatră cu piatră

numai curgerea hexagonală a apei

trece drept eveniment special

acum toate drumurile se închid în noapte

lucrurile dispar odată cu ţipătul lor tulburând spirala în ou

sângele nu trebuie să vadă lumina

cuiele şi ciocanul au coborât pe o rază  ultima a zilei de azi

un oficial durduliu a strigat < pleacă ! >

şi se lasă cortina de plumb

prin care nu trece dincolo nici amintirea .



26 iulie 1993
de Grigore Rotaru Delacamboru
 
Autor photo : Titi  Damian

miercuri, 20 februarie 2013

587. Miroase fâneaţa – nici urmă de boală


587. Miroase fâneaţa – nici urmă de boală

Un strămoş al meu avea buduroaie

unele moştenite altele facute de el

arunca un pumn de albine

în coaja de buturugă

le stropea cu ceai dulce

căuta cu privirea dacă au mumă

apoi căuta răsăritul cu faţa

se închina şi mormăia nişte cuvinte

până îl căuta cineva întrebându-i femeia

e-acasă Nea Miron ... suflă-n tăciune

cel interesat îl căuta după dâra de fum

 erau de-ajutor si mormăielile-i permanente

tot timpul vorbea cu albinele

le dojenea că sunt leneşe apoi

le mătura cu fulg bălan de curcă

ele înţelegeau că dojana -i de formă

i se urcau iarăşi  pe degete

şi adunau câte un strop rătăcit de miere

ce faci îl întreba cel venit

ce să fac adulmec văzduhul

în ştiubeie mirose - a fâneaţă

nici urmă de boală-n cucoane .

6 mai  2001
de Grigore Rotaru Delacamboru



Autor photo : Titi Damian