vineri, 22 octombrie 2010

383. Cu Bacovia ( 2 )

Cu Bacovia ( 2 )

Nu atingeti Poetul !

Nichita


De-atâtea zile te aştept

de-atâtea nopţi sunt vinovat

doar din cuvinte drumul drept

printre iluzii am urcat


în lumi de taină ( mint – nu mint )

am fost plecat să te găsesc

de-atâtea nopţi prin labirint

de-atâtea zile rătăcesc


prin întuneric am trecut

să văd luminile de sus

mai caut zile de-nceput

mai caut nopţi înspre apus


tot murmurând cuvinte lin

parcă mă pierd în şirul lor

de-atâtea nopţi într-un suspin

de-atâtea zile-ncerc să zbor.


28 octombrie 1980

de Grigore Rotaru

Delacamboru




Autor Photo : R.G.

joi, 21 octombrie 2010

382. Momente

Momente

< Ce bine-i la tine în casă ! >


La orizont trompeta de aur

anunţă miracolul dezghiocării pentru cădere

neputincioşii aşteaptă să vină îngerul

să clintească apa să devieze lumina

frunzele se desfac în legănare

sub cocori alunecă abisul

albinele micşorează intrarea

nourii dau buzna

iar în păduri depărtate

umblă vulpea frigului flămândă

stă la pândă o durere liniştită

mici convulsii dinspre amintiri

a trecut un gând peste cercuri

rugul nu va fi aprins

o să dispară în ceaţă fără fiori

curba regretului nu spune prea multe

poate reuşeşti să rămâi limpede

în amestecul acesta ciudat

în care trupul contează puţin numai sângele

o să fie trimis celulă cu celulă

spre platoul de jertfă dar nu dintr-odată

şi azi şi mâine.


16 septembrie 1980

de Grigore Rotaru

Delacamboru




miercuri, 20 octombrie 2010

381. Toamna şi oglinzile ( variantă )




Toamna şi oglinzile ( variantă )


< Când trec prin tine valuri moi de ceaţă >


Zeul şi - a lăsat pe ţărm urma trupului său

valurile sunt cuminţi firele de nisip cântă

doar un strop din lichidul

în care înoată oglinzile

adiere cât urcă meduzele de aer

rotule de înger ce se topesc

în platoul crud al suspinului

mulţimea albastră aşteaptă

să treacă peste mesteceni

mângâietoarea sevelor - steaua .


5 septembrie 1980

de Grigore Rotaru

Delacamboru

marți, 19 octombrie 2010

380. Toamnă

Toamnă


Dacă apele curg liniştite din cer

să înflorească pământul câmpia dealurile munţii

să se legene-n cercuri pădurea

şi să treacă din ecou în ecou

strigătul răguşit al juncului floare de roură

chemat a trecere prin năduşeala-ncercării

( se cutremură pulberea zicea bunicul )

atunci o să ningă târziu peste coloana de ceară

şi arderea liniştită până la sânge

va prelungi cărarea albastră

în cerul fântânilor

în cerul stelelor

în cerul oglinzilor aburite .


2 septembrie 1980

de Grigore Rotaru

Delacamboru





Autor photo : R.G.




vineri, 15 octombrie 2010

379. Cu Barbu ( 1 )


Cu Barbu ( 1 )


Cetăţi de sare lină suie gândul

lucrare prinsă-n unghiul ce închide

să fie preaslăvit în veci Cuvântul

celule sfinte ard dincolo zid e


în aburul oranj coloana urcă

prin fără de sfârşit împotrivire

iar cumpăna de gheaţă creşte-n furcă

şi prinde-n echilibru-atâtea fire.


24 octombrie 1985

de Grigore Rotaru

Delacamboru



Autor photo : Ax

joi, 14 octombrie 2010

378. Cu Arghezi ( 1 )

Cu Arghezi ( 1 )


Peste aripa-ţi duioasă

pleoapele-mi încet se lasă

ca un pai pe râul lin

tot plutesc întru suspin

de lumina ce-am văzut

prin clipa de la-nceput

de m-am speriat plângând

mi-ai dat vise pierderi gând

şi-alte zeci de floricele

de-am trecut vremea cu ele

cea mai grea a fost mândria

de a măsura tăria

doar atunci văzui că-s mic

vierme slab şi de nimic

câteodată mai socot

nu exişti eşti peste tot.


24 octombrie 1985

de Grigore Rotaru

Delacamboru







vineri, 8 octombrie 2010

377. Cu Bacovia ( 1 )

Cu Bacovia ( 1 )


E toamnă şi plouă

şi este târziu

greu clipa m-apasă

acum când îţi scriu


nu caut cuvinte

de preţ … îmi e frig

te caut cu gândul

degeaba te strig


mai toate culorile

le-mprăştie vântul

ce negru e cerul

ce ud e pământul


voi rupe scrisoarea

nu ştiu ce să scriu

şi plouă şi plouă

şi este târziu.


12 noembrie 1969

de Grigore Rotaru

Delacamboru






luni, 4 octombrie 2010

376. Linii

Linii


Pustiul din clepsidră şi curgerea

timpul ca zeu al zeilor

singurătatea zarului fără puncte

iluziile din beton şi sticlă

aerul ce însoţeşte focul pe rug

frica mai topeşte un zâmbet

dalta zideşte o boltă

răscrucea ne trimite în spaţiu

săgeta plimbă privirea

lichidul hrănind capilare

Atlantida de după lentilă

pasărea de după zbor

rătăcirea de din deal

lacrima de din vale

cuvintele mişcă genele sacre

sarea lichidă şi cupa de piatră

la răsărit mişcă soarele

peste ape tremură luna

pe sub pleoape alunecă închipuirea.



7 noembrie 1988

de Grigore Rotaru

Delacamboru