luni, 31 mai 2010

331. Învăţătură



Învăţătură


De ieri luna este-n scădere mâine mergem pe ţarnă
am cumpărat coasă nouă uşoară şi numai oţel
mi-a ales-o unul cu băţul de chibrit
m-a hotărât că o să-l pomeneşti
bunicul îţi cedează tocul pentru gresoi
corn de bour de şapte ani - zice dumnealui - nu e glumă
îl are din moşi strămoşi este bun
nu curge deci nu te udă la spate
o să curgă apă destulă pe faţă pe piept
la început este mai greu până corpul devine
( musculatura să scape de febră
să intervină obişnuinţa )
mai întâi creierul - de acolo vin toate
despre unealtă n-ai grijă uite ce coporâie
din creangă de tei de fâneaţă
mai uşoară de-aşa nu se poate
şi rezistentă fără fibră crestată
trebuie să ştii ce faci când ai coasa în mâini
unul avea gândul în hăuri şi a păţit-o urât
când a sosit soră-sa cu mâncare
bucuros că sfârşeşte brazda
a făcut cercul mai mare a cuprins-o de-a roata
şi i-a tăiat tendonul de din sus de călcâi
norocul a fost cu un frate al lor prin Bucureşti
au alergat unde trebuie l-au cusut la timp
însă merge călcând în gropi şi ce fată frumoasă
când te afli în fân alături de alţii în şir indian în principal
există o singură regulă ţine mâinile-aproape
să nu fii Mână Lungă – zic cosaşii râzând mânzeşte
în secundar dacă ai obosit
de crezi că sfârşitul i-aproape
scoate gresoiul ascute coasa şi respiră respiră
la început e mai greu pe urmă n-ai motiv de oprire
ţine în minte când vezi că vine cineva cu mâncare
anină coasa în pom doar nu se termină pământul.



26 iulie 1985
De Grigore Rotaru Delacamboru





330. Ceaţa albastră şi amintiri



Ceaţa albastră şi amintiri



Dincolo de osul frunţii curcubeiele se desfac

şi părţile componente alunecând

se-alătură gândului în acest hiperspaţiu

scuze pentru ascunse imagini oglindiri

se mai întâmplă să rămânem cu bănuiala

până vom descoperi organul sufletului

ori faptul că e peste tot leagă celule

lăsăm flacăra să pâlpâie tandru

ceaţa albastră a privirilor tale

străluminată în mişcare un dans

du-te vino de la suflet la suflet

precum cântecul zeilor

peste pulsul atâtor galaxii.



16 august 1986

de Grigore Rotaru Delacamboru



sâmbătă, 29 mai 2010

329. Latenţă



Latenţă



Legătura noastră cu exteriorul

o fi pe bază de undă

subtilitatea nu este impusă

zadarnic te vaiţi că timpul e scurt

că zeii ţi-au furat viaţa te-au păcălit

dacă ne aducem aminte

de prea multe ori nu i-ai luat în seamă

lasă broasca ţestoasă priveşte fluturii

ondulând aerul flori ale suspinului

prin visul acesta încărcat de lumină

prin visul acesta în care avem adăpost

şi privilegiul de a ştii că ai suflet

să poţi alerga pe toate direcţiile

al oricăreia dintre dimensiuni oricând

înseamnă să fi Totul alături de lumină

poate prin ea acel ceva să se manifeste

( întunericul primind denumire nouă

a neputinţei noastre de a vedea )

poate-i interdicţie sau vreo iluzie

totul se destramă zice psalmistul

nu-i argumentul alegerii tale

în echivalenţe de simetrii spaţiale

coordonate pe nisip mişcător

dacă se legănă-o frunză multe se anulează

meduzele urcă spre nefiinţă

numai timpul se destramă la nesfârşit

din el însuşi

iar lumina se înmulţeşte la nesfârşit

din ea însăşi.


17 iulie 1984

de Grigore Rotaru Delacamboru



joi, 27 mai 2010

328. Picătura



Picătura

Până la urmă suporţi şi picătura fierbinte

la început ca o rezervă în faţa greşelii

poate a fost scăpată din neatenţie

poate a ieşit de una singură din ibricul fierberii

până găseşti cauza îţi trece amarul

după un timp eşti în stare să ierţi

însă cu uitarea este mai greu nu ţine de tine

ai vrea să faci netezeală oglindă lucie

amestecând undele dai de ditamai bumburezul

şi ajungi în poziţia iniţială e greu

poate dacă nu ar fi fost aşa de fierbinte .

16 septembrie 1984

de Grigore Rotaru Delacamboru


joi, 13 mai 2010

327. La nesfârşit



La nesfârşit



Până să ajungă la mine acel sunet

( prefăcut în sferă lichidă multicoloră )

ferestrele au început să respire

ceaţa a dispărut oglinzile capătă în adâncime

din această învolburare coloidală

câte nu s-au risipit în lumină

la răspântii unde inconştiente o veghe continuă

crucile brazii şi nisipul alb trimit semnale prin forme

pe acolo au trecut turmele murmurând

odată cu frunzele în foşnetul clipelor

şi acel sunet neasemuit coboară din vârfuri

peste drumuri pline de praf tocite de umblet

către zarea nemărginită din ape

ce se naşte din ea însăşi la nesfârşit.



4 septembrie 1984

de Grigore Rotaru Delacamboru




miercuri, 12 mai 2010

326. Visul - Mesaj ( 6 )


Visul - Mesaj ( 6 )

Trecea prin tării sângele meu

prefăcut în frunză de alinare

câteodată în curcubeu

coloanele cântă spaţiul se înfioară

golul în urmă se-nfăşoară-n spirală

clipa ca axă şi axa de simetrie a clipei

peste văi uniforme peste dealuri tocite

zboară sângele meu încearcă formele

subtile şi anticoagulante de libertate

părăsind vasele ce cutreieră carnea

treptele s-au topit piramidele devin

mormane uriaşe de ceaţă

sângele meu nu curge

sângele meu pluteşte

până la destrămare contemplu

această amăgire de picătură fierbinte

aici unde totul este cu putinţă

unde fără de aripi se poate zbura.


12 mai 1981

de Grigore Rotaru Delacamboru



marți, 11 mai 2010

325. Trebuie să zici



Trebuie să zici


Esenţialul domnule nu stă în alergare

să fii argintul viu ( cum se spune )

ai răbdare şi priveşte busola

dacă vezi bine ştii încotro s-apuci

unii o iau la stânga alţii o iau la dreapta

înainte înapoi

după cum a rânduit Dumnezeu direcţiile

câte unul mai cu tupeu o ia în jos – zicea bunicul

scoţând gresoiul s-ascută coasa

avea gustul parabolei însă

pe brazdă nu scotea o vorbă

îţi ia sufletul flecăreala

dar aşa când stai paraipan

trebuie să mai zici câte una

altfel se vindecă deschizătura.



12 mai 1981

de Grigore Rotaru Delacamboru




luni, 10 mai 2010

324. Mesaj ( 5 )

Mesaj ( 5 )

Întrebările nu ajută vreo rezolvare

ele propun direcţii noi poate paralele

zicea bunicul trântit în iarba înaltă

uite stelele abia aşteaptă o perioadă blândă

să poată încropi de-o spirală

o extindere în pretutindeni

şi cei de dincolo să ne spună vreo şoaptă

noi dorim să atingem să gustăm să privim

acceptăm vântul clipa lumina şi însingurarea

pentru că amestecăm aici cauza cu efectul

fără să observăm că geometriile lumii

ne propun curbe suprafeţe şi corpuri

pe care să le prindem în minte la loc curat

realitatea să opereze numai cu imitaţii

perfecţiunea nu se negociază

până şi vederea o poate atinge

a mai zis bunicul coborând pleoapele

peste apele fără sfârşit în zare

şi am rămas cu această convingere

că m-a iertat din priviri.


12 mai 1981

de Grigore Rotaru Delacamboru






duminică, 9 mai 2010

323. Mesaj ( 4 )



323. Mesaj ( 4 )


Să treacă şi valul acesta au zis

inhalând miresmele amurgului sângeriu

până-n momentul când ceaţa o să coboare

aliniind iluzii albastre piese decolorate sau opaline

odată cu dansul amăgitor un fel de impuls general

păianjenul urcă în timp raza coboară

numai vizitiul gol puşcă îţi aminteşte

din petală-n petală prin celule călătorind

că totul e provizoriu şi sub fierbinţeala îndepărtării

mai adaugi jumătatea cuvântului

care descrie orologii legănate-n văzduh

sau rotiţe incandescente până la volatil

este posibil un nou început o nouă cuprindere.


12 mai 1981

de Grigore Rotaru Delacamboru




sâmbătă, 8 mai 2010

322. Mesaj ( 3 )



Mesaj ( 3 )



Aripa şi sfârşitul în acelaşi tablou

ca forme complementare urcând

până la semn urcă mirarea

unor celule de rezervă

nici aerul nu mai pătrunde în templu

numai clipa - axă de simetrie

pentru imperceptibile tentaţii

în somnul transfuziilor.


12 mai 1981

de Grigore Rotaru Delacamboru




vineri, 7 mai 2010

321. Mesaj ( 2 )

Mesaj ( 2 )


Îngerul nu mai coboară în ape

trimite numai un cântec uşor

timpul se schimbă din înălţime

cineva răspândeşte un zvon

că micile valuri nu mai tentează pe nimeni

totuşi mulţimea aşteaptă pe mal

poate melodia nu are sfârşit.


12 mai 1981

de Grigore Rotaru Delacamboru



joi, 6 mai 2010

320. Mesaj ( 1 )

Mesaj ( 1 )


Caută pe-aproape şi vei găsi comoara dorită

mai ales caută-n tine drumul de ceară

până la cascada luminii înconjurată de crini

până la ultima picătură hrănitoare

neglijează aburul amăgitor etajul tăcerii

furia îndoielii aşternutul splendorii şi fierbinţeala

tăria nu are-ndoială pur şi simplu există

poate rămâi îngândurat privind raza ce vizitează celula

poate ai ştiinţa privirii ce înfruntă o stea

fără steaua nu poţi vedea până unde se-ajunge

când o fi să rămân prizonier în iarba înaltă

o să-ti trimit prin vibraţie vegetală – ziua

şi prin licărul stelelor - noaptea.


12 mai 1981

de Grigore Rotaru Delacamboru





miercuri, 5 mai 2010

319. Pe lângă ceas



Pe lângă ceas


Spirala rostogolită a timpului

pe lângă osul de tâmplă pe lângă raze

într-o călătorie aproape ireală

şi desenăm vârfuri diagonale secţiuni

numai în sens direct eu şi voi

pe lângă ceasul amintirilor noastre

deja înscrise în memoria de pretutindeni

şi vor fi certaţi uneori pedepsiţi

hoţii de sentimente executanţii

cei care fură copilăria copiilor

cei care jură pe elemente zâmbind

pentru cei care calcă

pe rana ce vrea să prindă pojghiţă

trebuie să ne rugăm permanent

iartă-i mai întâi pe aceştia –

ei nu ştiu că au rămas fără suflet.



De Grigore Rotaru Delacamboru