vineri, 30 noiembrie 2012

574 . O lumină


574 .  O lumină

Nu s-a demonstrat că totul e relativ deşi
călătoream în ideea  „eu sunt “
deşi în prezent am unele îndoieli
dacă albina aşterne mirosul pe floare
dacă lumina e o formă a gândului
dacă semnul solicită gândul
dacă duhul creşterii se află în ou
dacă duhul creşterii ridică iarba
dacă explozia eliberează sămânţa
dacă implozia declanşează explozia şi invers
dacă lacrima umple spaţiul singurătăţii
dacă prezentul e uşa
ce închide trecutul deschizând viitorul
dacă floarea de crin a făcut mâna să lăstărească
dacă s-au născut din mirare strigătul graiul muzica
dacă numim simfonie dansul geometric al vaselor Cucuteni
dacă uit că exist când colind cerul inimii mele
atunci câmpia cunoaşterii şi munţii şi adâncurile
sunt în mine  la început muguri
din care o lumină se naşte
odată cu renaşterea mea din întunericul meu .

4 mai 1988
de Grigore Rotaru Delacamboru
 



duminică, 25 noiembrie 2012

574. Chip ( 3 )


574. Chip ( 3 )

Cuvintele împodobite
aşteaptă ritmul dinafară
cu voluptate măsurată
ridicăm zidul spre lumină
cerul primeşte unghiuri pline
golul coboară în fântână

când păsările mişcă zarea
doar coaja oului ascunde
a taină următorul zbor
în valul ultimelor unde

vibrând mesajul curbiliniu
coloanele îndepărtează
cuvintelor seducătoare
trimise parcă pe o rază.

12 iulie 1985
de Grigore Rotaru Delacamboru




Autor photo : R . G .

sâmbătă, 24 noiembrie 2012

573. Chip ( 2 )

573. Chip ( 2 )

Dincolo de lacrimă
durerea se stinge
fulgul eliberează
când ninge

efectul unor nelinişti –
fagurii grei de lumină
lumina albă
ruptă din lumina dintâi

cerul închide
delimitează
jocul din sânge
puterea din rază

sămânţa şi forma
ovoidală
cel dintâi chip
oul primordial

şi duhul creşterii
o pasăre vie
cu aripa cerului
în colivie .

6 iulie 1985
de Grigore Rotaru Delacamboru



Autor photo : R . G .


vineri, 23 noiembrie 2012

572. Chip

 
572. Chip

Focul interior
aşezat în tipare
însă nevăzut

stabilitate – febrilitate
norocul perpetuu
al zeilor – necuprinderea

neliniştea vine
din interior
ca esenţă divină

feluritele forme
de energie
acoperă spaţiul

capacitatea
de vindecare
armonii în explozii

se încarcă de sunet
inima muntelui
inima vie

culoarea cerului
din pământ se ridică
se mişcă aerul

sămânţa şi muntele
ca aburul în aer
se contopesc .

4 iulie 1985
de Grigore Rotaru Delacamboru





joi, 22 noiembrie 2012

571. Teoremă


571. Teoremă

Dacă toamna  vinde ipoteză enunţ concluzie
şi modul cum trebuie să plimbăm sentimentele
atunci frunzele cad peste mâinile tale preţioase
îmbolnăvesc amintirile cade şi o lacrimă grea
numai trecutul este spălat din memorie
în prezent peisajul curge cu graţie
consecinţă a atâtor nelinişti ucise
şi plictisiţi copii schimbă jocul .

noiembriee 1985

de Grigore Rotaru Delacamboru


 
Autor photo: R . G .

miercuri, 21 noiembrie 2012

570. O altă formă


570. O altă formă

Vântul trezit din somn viscolind energiile Osului Sacru
spre risipire pe Calea neîngrădită a Curgerii prin multiplicare
ridică schelet invizibil treaptă cu treaptă scara curbilinie.  
În clepsidra de chihlimbar timpul trece dintr-o formă în alta
numai în momentul dintre două întoarceri
visăm iluziile care ne-au ridicat cu aripi multicolore
până în punctul unde este posibilă vizualizarea celorlalte petale .
În următoarea clipă după lege Curgerea devine suportabilă
râul duce-n spinare grupuleţe de cioburi vesele a minune
s-a evaporat hrana de toate zilele a celor întârziaţi pe orbită .
Acum timpul este un zeu care ne plimbă
cu o exactitate greu de suportat şi vom deveni imponderabili
numai zicem noi cât încercăm şi această formă a deşertăciunii .

17 noiembrie 1988
de Grigore Rotaru Delacamboru
 


miercuri, 14 noiembrie 2012

569. Cântec fără sfârşit


569. Cântec fără sfârşit

Nici o schimbare elementele toamnei
în şir indian clatină cerul
şi cade roua peste păduri
din mâna unui înger cad meduze
întunecând pădurile din apă
  un clopot de brumă cu sunet de jertfă
îndeamnă frunza îndeamnă omul
îndeamnă clipa .

22 noiembrie 1982
de Grigore Rotaru Delacamboru


Desen de N . M .

luni, 12 noiembrie 2012

568. Vise

568. Vise

Visam că tu mă visezi
zburam aşa de lin în visul tău
că nu se risipeau păpădiile
frunza plopului nu tremura.

Treceam peste păduri şi peste ape
uşor înspăimântat că nu te găsesc
visai că te visez.

Zburai aşa de lin în visul meu 
nu se risipeau amintirile
picătura de ambră aluneca spre cuibar .

Treceai prin visul meu uşor înspăimântată
ştiind că te visez  ştiind că ştiu că mă visezi.

Acum nu mai cred că există distanţă
între sufletul meu şi al tău.

4 noiembrie 1982
de Grigore Rotaru Delacamboru


Autor Photo : R . G .