vineri, 26 februarie 2010

298. Despre metaforă

Despre metaforă


S-a ajuns la concluzia

că metafora nu poate fi judecată

este adevărat au existat încercări

dar între două şedinţe acuzatorii s-au sinucis

după eveniment se făcea strigare

locul este vacant se dă concurs

existau intervale când nu se ivea nimeni

şi s-a luat hotărâre - aceste numiri

să se facă instantaneu fără formalităţi

un fel de cine vrea să meargă la moarte e liber

a venit şi plictisul se-nţelegea de la sine

pauzele vacante erau tot mai lungi

acum … este şedinţă se dezbate ideea

ca metafora să fie numită altfel

să aibă alte coordonate fără ascunzişuri

alambicate ţevării de prisos

să fie posibil a fi pusă-n canoane

să fie obiect juridic să poată fi judecată lejer

direct fără ocolişuri fără figuri retorice

poate nu mai moare nimeni acuzând.


De Grigore Rotaru Delacamboru

sâmbătă, 20 februarie 2010

297. Unda şi semnul

Unda şi semnul


Să vedeti ce ne-aşteaptă.

Marin Sorescu

Într-o zi de joi la Gura Şanţului după o ploaie

s-a făcut adunare puhoi de lume

bărbaţi femei şi copii de-a valma

din Camboru Măţara Muscel şi Cărăbuşi

au venit la spectacol era pe gratis

gârla a umblat în adâncuri

şi a scos la lumină minune din întuneric

( nimeni nu întreba cine a anunţat

în cele patru direcţii – crucea colacului

numai Ion al lui Similică scâncea

ud pufăindu-şi ţigara eu am văzut primul

mi-a fost frică m-am urcat în anin

s-a nimerit să fie de rând cu vitele)

pericolul cel mare trecuse de mult

se ştia că unda s-a vărsat în Buzău

a fost hodorogeală cumplită aşa s-a dus vestea

acum mulţumită apa obosise de tot

pe la jumătatea aninilor spuma

începuse a se usca plesnind în băşici

până acolo a fost apa – doamne – a fost prăpăd

ce uriaşă putere aproape mânie

de-au ieşit din adâncuri

trupurile astea de piatră goală

erau acolo pe prund în pereche

lângă ovoidul sublim -

partea din spate a unei femei -

sta trupul întreg al unui bărbat

dăruit din belşug cu semnul masculinităţii

aşezaţi pe un disc cu inscripţii

cineva ( învăţase liceul) descifra axa timpului

altul axa nemărginirii ( era student la filozofie )

a lucrat zeul sculpturii e din vremea pelasgilor

a zis altcineva tare-n istorie

bate cincizeci de tone parcă-i turnată

şlefuită cu raze de lună de-aia străluce

fel de fel de păreri unele s-abată atenţia

uite ce umeri are bărbatul urechile îi sunt simpatice

după ce se aplecau de pe mal să vadă minunea

femeile tinere îşi ascundeau faţa numai

bărbia şi nasul în basma să poată zâmbi

la repezeală aşa în secret una către cealaltă

însă flacăra ochilor le cam da de gol

copii se făceau că nu prea înţeleg

iar persoanele-n vârstă mai toate femei

îşi făceau cruce şi bombăneau

semn mare maică semn mare

o să vedeţi ce ne-aşteaptă

şi au petrecut aşa lângă acea statuie

până la următorul potop.


2 iulie 1984

de Grigore Rotaru

Delacamboru


vineri, 19 februarie 2010

296. Bucuria luminii

Bucuria luminii


Trebuie să recunoaştem Medy a venit primăvara

prea au luat-o razna celulele noastre

hohotul acesta gâlgâitor

de parcă s-ar umple un vas fermecat

inducţia telepatică de tip du-te vino

fără sfârşit fără oprelişti

fără să ţină cont de măsura verticală a plumbului

vine de dincolo de atingerea noastră

undeva există un punct ce trimite radiaţii multiple

iarba se mişcă omida a înviat greierul

de fapt se umple spaţiul cu informaţie

câtă mulţime de unde mugurii trag cu urechea

îngerii noştri de pază au devenit sfioşi

aproape îngăduitori sau aşa-i rânduiala

cântecul ce înalţă de se clatină sângele

biruie gândul prin freamăt nemăsurat

până când prindem bătaia de undă

a celor fără sfârşit şi năzuim depărtarea

şi risipirea continuă renaştere

bucuria luminii sărbătoarea celulelor

pentru urmaşii urmaşilor noştri.


1 martie 1981
de Grigore Rotaru Delacamboru

miercuri, 17 februarie 2010

295. Trebuie să cauţi – nu uita

Trebuie să cauţi – nu uita


Mai vezi pe câte unul care se trezeşte târziu

ah ce mofturi teorie lungă ce lingoare

ai crede că somnul i-a topit oasele dar de unde

îşi toceşte zimţii principiilor cu o morişcă de apă

totul devine rotund plin de solaritate

colţul bibliotecii colţul iluziei intersecţia străzilor

devin rotunjimi imaginaţia lui alunecă-n voie

toate traiectoriile îi sunt curbilinii

rosteşte vorbele trecându-le obligatoriu prin cerul gurii

că ies la plimbare aşa ca dintr-o ţeavă ce coteşte rotund

dacă te are în faţă numai pe tine se vede uşor

că propoziţiile fac un onduleu uriaş

care te înconjoară te înconjoară de ameţeşti

începi să crezi că eşti centrul ghemului

te invită să te gândeşti la roiul ce se aşează pe-o creangă

are tot felul de justificări care te pun pe gânduri

dacă o iei în linie dreaptă sunt greu de combătut

cu ciudă constaţi că ai un pic de succes dacă

mergi niţel clătinat mersul beţivului

mai ales dacă te-a luat cu începutul

viaţa în univers lichid amniotic lichid cefalorahidian

te întreabă dacă aripa-n zbor face unghiuri

ochiul nostru buricele degetelor şi alte organe

numai curburi liniştite odihnitoare

te îngrozeşti cum a găsit atâtea exemple

a devenit praf toată geometria rectangulară

structura cristalografică a apei a universului

solidele Platon hipercubul – mofturi transfigurări

nu mai poţi zice nimic pleci pe şapte cărări

hotărât să cauţi unghiul cu vârful rotund

bucuros că ai găsit un motiv în sfârşit ai scăpat

îl auzi parcă-n vis glas cu dublu ecou

nu uita de parabolă nu uita de parabolă.

De Grigore Rotaru Delacamboru

marți, 16 februarie 2010

294. Trebuie scris

Trebuie scris


Au fost momente ( istorice) când în Muscel – Camboru – Măţara existau 500 familii. Acum se numeşte familie casa unde mai există o persoană şi acea persoană are peste 70 ani; satul românesc se topeşte încet , intră-n pământ şi o să importăm casele pe care acum le exportăm; să mai vadă şi nepoţii noştri cum arăta o prispă , un saivan pentru fân …le-om aduce înapoi cu vreun avion Concorde, nici nu ştim cât aur valorează un tub de fântână făcut din piatra rupestrelor acum 3000 de ani şi ne-am apucat de comerţ …

Cine nu ştie de masa cu trei picioare , scundă – simbol solar: pe aşa ceva tăiau pepenii de până în Crăciun - până după Bobotează; îi aduceau în căruţă de la Căldăruşanca, Padina, Florica, Pogoanele, Răviga, etc. – pe unde aveau pământurile, mergeau pe drum trei zile , aveam cinci ani când mă purta în căruţă ( de drag !), cu dejugătoari, mămăligă la resteu, bota cu lapte, căţeaua sub codirlă ( era pentru hoţi), ouăle în mălai, carnea la untură – au fost lucruri universale, dar ţăranul muntean a fost aprig, cu gesturi calculate dar insistent, dacă era numai după el – nu se făcea colectiv. Aduceau pepenii de la depărtare de trei zile şi-i tăiau de Anul Nou: trebuie scris că păstrau merele şi perele în beci înfăşurate în otavă – aşa se întâmpla, dar despre formula de a păstra pepenii nu mi-am luat notiţe: ori pepenii aceia erau după soi , ori păstrarea lor ( nu mai ştiu dacă în rumeguş, ori în nisip alb, mai aducem mică de la Piatra Albă o coceam şi făceam praf – dacă mai puneau ceva în lăzile de păstrare – individuale – nu mai ştiu ! ) că îl tăia felii în clucă ( atunci vedeam şi eu un om fericit – taică-meu când da drumul la felii să cadă sub formă de raze pe faţa rotundă a mesei) , în acel moment trebuia să strigăm în cor … Auaaa ! …altfel am fi găsit miezul pălit şi bineînţeles că strigam şi ridicam mâinile spre tavan şi miezul era fraged de parcă acel pepene acum era adus din bostană

( afară – minus 15 grade !).

Feliile se legănau un pic – după curbură ( ne îndeamnă), dar aşteptam până când nu mai mişca nici una, dacă nu o să-ţi tremure mâna când vei fi bătrân.

Pentru mâncarea principală foloseam masa rectangulară; mâncam dar gândul era la pepene. Când zicea tata către bunica: „ Mămică să dai jos din cui Masa Rotundă !“ ne dam coate, adică vine pepenele şi atunci îşi căuta fiecare „cârpa de mâncat pepene“, o bucată de pânză de in şi fiecare aveam literă cusută-n culoare pe ea, pentru că s-a luat hotărâre - cârpa să fie-nsemnată ( în urma vreunui scandal ), pentru că fără cârpă îţi intra zeama-n sân şi mai încolo miroseai a stricat; de grăbit să ne-nfigem pe apucate – nu o făceam, pepenele era aşa de mare că mâncau toţi ai casei şi tot mai rămânea mai mult de un sfert.

„ M-am făcut ţâmpănă !“ – auzeai câte o vorbă camboreeană .

„Colectivul“ a luat la obor bucuriile simple ale ţăranului român şi a declanşat algoritmul depopulării satelor: va sosi în curând vremea când o pereche de vătale o să coste cât un apartament la oraş, ce să mai zicem de obiceiul - hai, să băgăm cânepa în lac ! Ţăranul român - nici vorbă că a fost „şlefuit“, i s-a propus „binele“ cu forţa şi de fapt a fost târât într-o formă de exploatare veritabilă - tu munceşte - eu te normez şi erau foarte mulţi normatori, şi din ce în ce mai mulţi observatori - se-ntunecase pământul. Există şi un paradox: chemarea către oraş a distrus colectivul; cerc vicios: înfiinţarea colectivului a distrus satul şi agonia satului a făcut ca bomba să trăsnească – nu a mai fost cine să fie normat!

Am dat proiect la tâmplar să-mi facă o masă cu trei picioare – nu sunt sigur de proporţii, de dimensiuni: faptul că avea picioarele scunde ţinea de ritual.

Existau nişte reguli de sodă caustică: a) la masă nu se vorbeşte ( ne mai umfla râsul – dar când simţeam că vine momentul găseai un motiv şi alergai afară, dădeai cu apă pe ochi sau cu zăpadă) - „ v-aţi răcorit !?“; b) chiar dacă aveai numai doi ani – să te sprijini de masă … ( ori Doamne – fereşte: să stai cu fundul pe ea …hă …unde te crezi, este faţa Soarelui, este faţa lui Iisus – burdihane …); c) masa avea orificiu tip Tărtăria , pentru agăţat în cui sau o cheutoare de lemn sau metalică; d) după fiecare ospăţ i se opărea faţa cu ceai de izmă sau muşeţel sau rostopască şi după ce se usca faţa , bunica o muştruluia cu propolis topit în ţuică tare ; e) masa rotundă înaltă cu un ax central şi numai la bază cu trei pinteni laterali era pentru preot când venea cu Botezul sau făcea Sfeştanie. Vă întreb: mai aveţi masa rotundă (mică) ? ar fi interesante dimensiunile, Masa Tăcerii a lui Brâncuşi nu a ieşit din neant….la masă nu se vorbeşte. O mămăligă rotundă răsturnată pe un fund de lemn rotund, aşezat pe o masă rotundă: foloseai hrană de trei ori întărită cu puterile aceluiaşi simbol, mâncând aduceai sacrificiu Soarelui pentru că prin lumină a obligat pământul să ne dea hrană şi hrana noastră este un permanent sacrificiu şi ar fi suficient: surplusul de sacrificiu ar însemna că doreşti mai mult decât este bine. La Camboru păstrez în Casamare o masa rotundă înaltă cu ax – este străveche – bunicul dinspre mama o avea de la bunicul dumnealui – este un odor ! Lucruri pe care le-am pierdut în timp: masa mică rotundă, un buduroi ( l-am dat pentru muzeu şi aud că a ajuns prin Canada!), piatra de răsfug, o sabie akinakes şi o zăbală dacică. Păstrez ( în bibliotecă !) fierul plugului de lemn ( cred că sec al IX-lea) găsit în curtea casei la Camboru şi un ciocan făcut din oţel 99 de procente – nemuritor. Fără prea mare efort, dacă aş căuta le-aş găsi pe toate, însă unde sunt cei 80 de copii

ai satului copilăriei mele ?!


de Grigore Rotaru Delacamboru

luni, 15 februarie 2010

293. Cântec pentru Medy

Cântec pentru Medy



Mulţi nu mă cred că te respir

de dimineaţă fir cu fir

prin sânge te călătoreşti

şi nu mai ştiu ori sunt ori eşti

dacă spun vorbe tu vorbeşti

dacă mi-e dor tu mă iubeşti

dacă respiri eu aer sunt

dacă vorbeşti eu sunt cuvânt

eşti axul eu mă înfăşor

mulţi nu mă cred că eşti fior

acum când scriu mi-s ochii trişti

mulţi nu mă cred că tu exişti.



14 august 1983

de Grigore Rotaru

Delacamboru

sâmbătă, 13 februarie 2010

292. Toponimele

292. Toponimele


Pe unde a trecut suflet de om

au apărut denumirile acestea interesante

fermecătoare şi fermecate

asta da încifrare doar cu două cuvinte

să-nlocuieşti traseele şi semnele unei hărţi militare

Unde ai fost ? La Vârful Juncului !

şi cele două persoane plecau mulţumite

întregul roman fusese rostit

poate chiar un poem lucitor

totul era limpede exact şi direct

uşor de-nţeles dacă eşti de-al locului

dacă nu treaba - i mai complicată

e nevoie de timp şi o să poţi să-nţelegi

abia mai târziu depinde cum stai

dacă e primăvară trebuie să ai răbdare

să vină octombrie să mişte vântul

frunzele ramurile vârfurile

să prinzi sunetul acela neasemuit

când tânărul animal – mlădiţă de bour

îşi cheamă perechea de se clatină cerul

de simţi că ai pielea găinii pe tine

dacă toate acestea nu se întâmplă

lasă orice pretenţie - niciodată ( auzi )

niciodată nu vei înţelege

cum dă în clocot pădurea prin sunet

şi de ce oamenii trec în grabă

peste vreo măjiceancă

să-şi aducă saramură de iarnă

Unde ai fost? La Boburi ! e clar

dar ce poate să-nsemne la boburi

nimeni nu a putut descifra

însă acul busolei

nu s-a blocat niciodată.


26 februarie 1973

de Grigore Rotaru

Delacamboru


291. Cântec

291. Cântec


Aferim ! zeul

şi-a lăsat pe ţărm

urma trupului său

valurile sunt cuminţi

firele de nisip cântă.



14 aprilie 1989

de Grigore Rotaru Delacamboru


marți, 9 februarie 2010

290. Unele elemente


Unele elemente


Medy trebuie să recunosc îmi e frică

( de la ultima noastră discuţie )

spaţiul acesta ( D3) poate include

oricâte feluri de unde

fiecare cu propriul drum

nu se produc intersecţii

nu vor avea loc accidente

algoritmul de existenţă este perfect

închipuirea ajută realitatea

preambul pentru dezlegarea bucuriilor

un mic ospăţ simbolic – desprinderea de elementar

fără masă întinsă fără falduri

numai o picătură ( sufletul nu este o undă

aici trebuie căutat D4 chiar D5 )

cel mult o sferă de elemente primordiale

de fapt tu ai zis în final

că aşa a fost să fie întruI asemănare

sufletul gândul şi punctul geometric

eu credeam că este posibil să visez mai departe

căderea sângelui din duzi peste câmpia îndurerată.



5 martie 1982

de Grigore Rotaru Delacamboru