vineri, 31 decembrie 2010

403. Cântec



403. Cântec


Acum că mă cuprinde-un dor

ce bine-ar fi să pot să zbor

în noaptea albă-a unui crin

să te respir cu un suspin

numai polen şi fir cu fir

să-mi bată-n sânge un zefir

trimis de înger cu aripa

să uit că uite trece clipa.


31 decembrie 2010

de Grigore Rotaru

Delacamboru



Autor photo : Ay

duminică, 19 decembrie 2010

402. Păsările şi ceaţa

Păsările şi ceaţa


Cum păsările albe toate

vor în azur puii să-şi culce

vom încerca spre seară poate

să dezlegăm un sunet dulce


un fel de spirit ce respiră

esenţe moi vibraţii unde

cu drag vom ridica din liră

tăriile unor secunde


noi nu ştiam că vremea trece

deşi aveam destule semne

aici e cald dincolo-i rece

şi cercurile-noată-n lemne


azi puii păsărilor zboară

de împânzesc privirea noastră

ori se ridică din ponoară

abur verzui ceaţă albastră.


27 august 1988

De Grigore Rotaru Delacamboru



Autor photo: R. G.

sâmbătă, 18 decembrie 2010

401. Picătura

Picătura

Suntem aici pe acest platou al singurătăţii

ne căutăm unii pe alţii ( mai mult )

ne ajutăm unii pe alţii ( aşa şi aşa )

plimbăm diferitele corpuri ( fire de iarbă

mărgele mâncare roboţei celule e. t. c.)

de la unul la altul şi aşa mai departe

din când în când trecem ca realizare faptul

că suntem în siguranţă însă afişăm realismul

şi recunoaştem clipa ne depăşeşte

nu ridicăm ochii obrazul nu înfloreşte

până când picătura cu un vuiet fantastic

coboară ( nu ştim de unde ) şi se face ţăndări

pe aici pe-aproape lângă mine lângă tine.


27 septembrie 1987

De Grigore Rotaru Delacamboru




Autor photo: Ax

duminică, 12 decembrie 2010

400. Îndemn

Îndemn


Aliniaţi-vă perechi

începe dansul de rutină

pe o alee de rugină

la umbra unui nour vechi


păstraţi distanţa floare-n floare

să nu zâmbim că e în van

doar clipa e cotropitoare

cu trupul ei umplem un an


atenţie la primul pas

prima atingere contează

să nu uităm unde-am rămas

de-o fi să-alunecăm pe-o rază


lăsaţi fiorii înadins

să ne cutreiere prin sânge

cuprinşi de-om fi în necuprins

corola în oglinzi se frânge


şi reciproc pe-aceleaşi unde

străluminaţi de-acelaşi foc

înaintăm spre-acelaşi loc

nu ştim de ce şi nu ştim unde.


20 nov. 1986

de Grigore Rotaru

Delacamboru





Autor photo : R. G.

399. Dacă o fi

Dacă o fi

( Medy – 31 )


Dacă-o fi să te-mpresor

cu fuior de gând de dor

şi polen de lemn uşor

De tine nu mai ştiu nimic

zăpada urcă şi coboară

vântul o suflă prin genuni

visez că ninge prima oară

de mine nimeni nu mai ştie

toţi fulgii se aruncă-n gol

încerc să urc pe serpentine

să te cuprind într-un ocol

dacă o fi să ne-ntâlnim

aşa prin viscol la-ntâmplare

doi fulgi în alb ce se ating

duios ne-om revărsa în mare

atunci lumina va ţâşni

peste zăpodii sufleteşti

numai ecouri călătoare

dacă eu sunt atunci tu eşti.


De noi nici noi nu ştim nimic

de rătăciri nici un cuvânt

prin pulberea năucitoare

dacă tu eşti atunci eu sunt .


3 aprilie 1980

de Grigore Rotaru

Delacamboru





Autor photo: R. G.

joi, 9 decembrie 2010

398. Inclinaţie

Înclinaţie

Ninge peste coloana ridicată prin cuvintele noastre

câte un fulg agăţat ca o limbă

în unghi de literă ( poate onduleu )

îşi flutură neliniştea de frunză-ntârziată

ninge şi lumina se desface în bulgării atâtor idei

aură-ovoid pentru înger

cupolă ocrotitoare pentru îmbrăţişări

drum lung pentru împăcarea cu tine

cel din oglindă cel din celule cel din abisuri

Ninge – nimic nu se aude .


6 decembrie 1975

de Grigore Rotaru

Delacamboru




Autor photo: R. G.

miercuri, 1 decembrie 2010

397. Cu Bacovia ( 4 )

Cu Bacovia ( 4 )

E ziuă şi ce întuneric

Poverile lumii apasă

pe umeri zăpada se-aşează

pierdut este drumul spre casă

zadarnic mai caut o rază


cum ninge e ziuă e noapte

şi lumea se-ngroapă-n tăcere

nici gândul nu pleacă departe

departele vamă îmi cere


şi tai întunericu-n două

dar totul se şterge în urmă

cad fulgii în volvură nouă

o pasăre neagră îi scurmă


aş vrea să renunţ dar un câine

cum urlă mă-ndeamnă-nainte

încerc să amân până mâine

zadarnic mai caut cuvinte


degeaba tot caut o rază

degeaba mi-e gândul spre tine

pe umeri zăpada se-aşează

alunec şi parcă mi-e bine.


4 decembrie 1975

de Grigore Rotaru

Delacamboru



Autor photo : C. C. I.

( imaginea poate fi marita )

luni, 29 noiembrie 2010

395. Adânc

Adânc


Bat clipele în clopot de aramă

că virtuale unde ne domină

vom încerca să nu ne fie teamă

,n amestecul de ceaţă şi lumină


celule moi dispar pe serpentine

de labirint la ultimul nivel

şi forţa ce conjugă rău cu bine

adaugă inel lângă inel.


17 noiembrie 1986

de Rotaru Grigore Delacamboru




Autor photo : R.G


marți, 23 noiembrie 2010

394. Sfârşit de toamnă

Sfârşit de toamnă

Războiul fierbinte

ce pune-n mişcare atâtea celule

determină strigăte - limită

într-o bandă imperceptibilă

cei fără speranţă refuză îmbrăţişarea de formă

dar se lasă plimbaţi pe aripi de umbră

în împărăţia pufului spulberat

pe serpentine de nisip translucid

numai foşnetul unor cuvinte

în labirint la ultimul etaj.


25 noiembrie 1982

de Rotaru Grigore Delacamboru


Autor photo : R.G.

luni, 22 noiembrie 2010

293. Despre zicere

Despre zicere

Veşnicia este incoloră

şi nu are dimensiuni;

veşnicia ţine de cuvânt

Caietul tătânelui


Multe linii de forţă se intersectează

la răspântia cu raze şi crini

unde cuvântul odată zidit prin zicere

se luminează şi porneşte la drum

fără sfârşit fără odihnă

fără întoarcere fără de moarte.


16 septembrie 1988

de Rotaru Grigore Delacamboru



Autor photo : C.C.I.

duminică, 21 noiembrie 2010

392. Declin



Declin


Hai să zâmbim însă cameleonul miroase a iarbă

vremea ( reţea infinită ) se-apleacă – întinsă fiind

cu greutăţi de zefir de lacrimă de flacără de lut

numai vinul străluminat prin decantare continuă

în cuibarul de chihlimbar ( bijuterie închisă)

include prin acest fel de memorie bătaia nivelului

hai să zâmbim la comandă (fără dare de seamă)

vom trece pe zero butonul cu aplauze

vom trage în piept prin tunel de lumină abur albastru

se încadrează este posibil aceasta-i linia

în păduri depărtate copacii devin de metal

ecoul se sparge în goarna de gheaţă a neputinţei

rănile devin fluide acoperă lumea

sub această imensă umbrelă

sunetul bate sinistru se dogeşte batjocura

hai să zâmbim - dacă se cere - hai să zâmbim

cerul se clatină când unii oameni se cred zeii zeilor.


4 octombrie 1986

de Grigore Rotaru

Delacamboru


Autor photo : R.G.

sâmbătă, 20 noiembrie 2010

391. Păpădii

Păpădii

Cine n-are părinţi prin grădini ? - Bacovia


Cum cade frunza parcă te mângâie

o adiere ca din vis lăsată

să curgă-ncetişor desfăşurată

din sus de creştet până spre călcâie


cum cade frunza sufletul atins e

şi abur moale urcă în tărie

călătoria asta o să fie

fără sfârşit cărărilor întinse


ca frunza suntem legănaţi în vânt

păpădii de aer apă şi pământ.


2 august 1985

de Grigore Rotaru

Delacamboru


joi, 18 noiembrie 2010

390. Elegie la a treia dimensiune

Elegie la a treia dimensiune

Este posibil să încercăm alternativa fără

când fericirea este plimbată în caleaşcă de aur ( rece)

colindătorii nu au teamă că or să alunece

printre gratiile de chihlimbar ale momentului

puţină eleganţă nu strică

îşi dau cu părerea cei din primele rânduri

şi trimit în lung pacheţele roze de zâmbete

deşi ecranul din stânga se luminează

un fel de avertisment : pericol de explozie

iar cei din următoarele rânduri sunt liniştiţi

îşi trimit salutări - firul scurt - adică

ştim noi ce ştim – este vorba de păpădie

deci nu trebuie să ne cuprindă regretul

că au dispărut argumentele – momentan

trecerea nu este interzisă

ideea de perpendicularitate este salvatoare

cine se crede în stare poate urca

I-ul este fără sfârşit.

19 aprilie 1979

de Grigore Rotaru

Delacamboru


miercuri, 17 noiembrie 2010

389. Perpetuum

Perpetuum

Nu plânge şi nu-ţi fie teamă – Bacovia


Cum trece clipa

Numai a risipire

Prin aerul toamnei

Să ne respire


Alăturând semne

De iarbă de vânt

Ori frunze-n copacul

Ridicat din pământ


Cum trece clipa

Cu prospeţimi de culoare

Ca un abur de lacrimi

Peste chipuri de sare


Se dezleagă văzduhul

De frunze şi libelule

Noi intrăm risipiţi

În alte celule.


25 septembrie 1977

de Grigore Rotaru

Delacamboru





Autor photo : R. G.