duminică, 10 noiembrie 2013

634. Şi alte semne ( III )


634. Şi alte semne ( III )

Ar trebui să vină cineva cu o floare albă în mână

să ne anunţe că aceasta e linia de sosire

peste care nici frunzele desprinse nu pot trece

 unii cred că este un  zid transparent fără margini

sunetul nu se mai stinge-n ecou

gândul nu poate pătrunde pur şi simplu dispare

alte utilaje aşteaptă să fie topite

multe sunt funcţionale însă cu randamentul scăzut

se anunţă cod incolor ( de urgenţă )

localităţile au început să dispară şi ele

pentru o mie de ani poate pentru mai mult

ar trebui să vină îngerul cu o floare

sau încercăm ultima variantă

a pustiului roditor .

4 aprilie 1981
de Grigore Rotaru Delacamboru



Imagine photo R. G

sâmbătă, 9 noiembrie 2013

633. Şi alte semne ( II )


633. Şi alte semne ( II )

Trecătorii nu îndrăzneau să ridice privirea
parcă ştiau că steaua nu mai călătoreşte
abia perceptibil un fâlfâit permanent îi însoţea
desigur un înger e supărat şi nu se arată
oare nu am îndepărtat toţi păcătoşii
se întrebau cei din primele rânduri deschizătorii
cum să fie aşa se bosumflau cei mai tineri
cu tâlc atunci deschideau ochii a întrebare
nu am stabilit că sângele va fi potolit prin post
abia  ungem buzele cu rouă dimineaţa şi seara 
de mâncare nici vorbă vrem alte păreri
s-a lăsat tăcere apăsătoare doar aripile invizibile
clătinau un pic raza luminii.
 
1 septembrie 1971
de Grigore Rotaru Delacamboru




Imagine photo R. G

joi, 7 noiembrie 2013

632. Toamna

632. Toamna

O stare specială a materiei
când frunzele pot începe dezastrul .

15 noiembrie 1984
de Grigore Rotaru Delacamboru 



Imagine photo R. G

miercuri, 6 noiembrie 2013

631. Şi alte semne ( I )


631. Şi alte semne ( I )

Elogiam în treacăt celula de rezervă 

acum visele aşteaptă în fiole

magii nu mai au nici un rost

steaua trece pe la fereastră

aburind un punct suspendat

sânge subţire drum de zăpadă celule sfinte

părţile vinovate se retrag prin lentila imensă

sub învelişul circumferinţei oarbe

vom adormi şi zăpodii curate

se destramă zadarnic

în clepsidră continuu tortura nisipului.


15 februarie 1988
de Grigore Rotaru Delacamboru 



Imagine photo R. G

marți, 5 noiembrie 2013

630. Dorinţele noastre


630. Dorinţele noastre

Se aude că vin vremuri bune ( aşa şi aşa )

eşti obligat a gusta fericirea şi acţiunea

te pune pe gânduri o fi pe degeaba

paznicii bat toba-n grădină aluzie la Paradis

cu trâmbiţa trimit acelaşi îndemn pretutindeni

nu mai gândi o să gândim noi pentru tine

nourii cad în izvoarele cu lapte şi miere

contaminarea prin influenţă o să determine clipa

să aducă totuşi umilinţa pe tavă



pregătită pentru asemenea fapte echivalente cu bâlbâiala

minciuna trece în straie de lux are tupeu

priveşte mulţimea doar pe deasupra surâde pe-o dungă

obişnuită cu lăcomia privirii celor ce vor s-o atingă

risipeşte bezele panglici fabrică la minut curcubeie

valuri de energie urcă pe verticală

chiar dacă această minune a minunilor apare zilnic

sunt simulate nedumerirea şi buimăceala în fericire

cu nesfârşite aplauze cu ecoul lor ce se sparge-n ecouri

o bătaie din palme trece-n revistă întreg universul

cei ce ne obligă să batem din palme

nu gândesc nici o clipă că vom fi auziţi



te îngrozeşti câte privilegii au moduloformii

şi ei obligaţi să le aibă dar să nu le arate

să admire numai crucea din cerul gurii

cu limba să creeze iluzia că nu există

să susţină ideea că e un privilegiu să fi obligat

deci au şi interdicţii precise

se vaită în gând că duc o viaţă de câine

fără drum de întoarcere numai urcuş

totuşi se gudură că vârful încă nu este vizibil

decât nimic mai bine apă sărată  

o facem potabilă puterea e-n mâinile noastre



şi se plimbă de la o zi la alta nu mai au somn

repetă la nesfârşit schema de împlinire a planului

nu mai fac faţă pregătirilor de când cu unda eternă

unii au cedat cu neuronii alţii au devenit flexibili

se apleacă până când lovesc pământul cu fruntea

numai instinctul de turmă a rămas intangibil

după atâtea căderi în prăpastia nemerniciei

balta noroiului călduţ devine  confortabilă

se simt mai sus decât cei ce duc în spate pământul

ştiu că reprezintă nimicul dar au obligaţia

să-şi dea importanţă să facă valuri au şcoală

învaţă pe cine şi cum să ameninţe

pe cine unde cât şi cum să laude

indicaţii primesc doar de la centru

când folosesc acest cuvânt  trece fiorul

de parcă ar fi vorba de punctul iniţial 

destinul le-a dat ca pedeapsă propria slugărnicie

şi rătăcirea de a crede că pronia cerească-i cu ei .



vântul bate paltinii plaiului frunza  tremură - a jale

dorinţele noastre reale au devenit buricul nimicului .



aprilie 1978
de Grigore Rotaru Delacamboru 



Imagine photo R. G