sâmbătă, 12 decembrie 2009

249. Scrisoare fără drept de apel

Medy îmi ziceai că armata nu-i joacă:
are de toate şi bune şi rele
< numai bune > zice domnu’ maior
chiar acum a ţipat < comanda la mine >
de s-au cutremurat geamurile-n oraş
însă colegii mei s-au bucurat desigur
au început să-şi scoată căpşorul
femeile blonde femeile brune toate femeile
( ziceau ei – eu nu prea eram atent
că analizam în poziţia de drepţi ultima ta scrisoare)
< trebuie să vă spun un secret >
a zis domnu’ maior îndoind genunchiul un pic
semn sigur că o să fie simpatic
şi a expus uriaşul plan al zilei de mâine
un fel de ceva unicat pe plan mondial
cu obiective,personal, utilaje,regulamente,
neatârnare, curaj, igiena obligatorie şi altele
pe care – trebuie să mă crezi – nu le pot descrie –
gândul meu aluneca voios ( aş zice
un fel de împletitură între realitate şi imaginaţie )
către ultima ta scrisoare
din când în când ziceam < am înţeles ! >
şi trăgeam cu ochiul la vecinii de linie
care ( slavă Domnului ! – este greu să fii unic !)
aveau întipărită pe chip nedumerirea
produsă de chinul interior - o bătălie crâncenă
între imboldul subtil şi indescriptibil
şi ceea ce – mecanic – rosteau buzele
în sfârşit ne-am trezit cu toţii
când am rostit < să trăiţi domnu’ maior >
alt semn sigur că acest război special a încetat
şi putem consuma liniştiţi pauza de prânz
dar nimeni nu ar fi în stare să doarmă
( posibil dacă nu ar fi venit poştăriţa )
acum îţi scriu aceste rânduri şi mă gândesc la tine
şi la vorbele tale despre armată.

4 iulie 1974
de Grigore Rotaru Delacamboru

5 comentarii:

  1. poezia aceasta are aceeasi varsta cu mine...cu toate acestea pentry mine e vie si noua si traita acum..o duminica superba sa aveti

    RăspundețiȘtergere
  2. Deci: sunteti atat de tanara ! La fel va doresc !

    RăspundețiȘtergere
  3. nu sant tanara...sant batrana interior...sau sa zic...cu multe traite..nu mint cand zic ca mi-ati facut viata grea cu problemele de matematica...dar am avut un profesor intelept tare ...el mi-a explicat pentru prima data legatura dintre cifre-note muzicale...litere si atunci matematica a devenit fascinanta...chiar sincer poeziile dumneavoastra sant minunate si un mare dar pentru mine,interior,,,multa traire va doresc si ma inclin cu mult respect

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu mi fac singur reclama: pe celalalt blog ( Strasihastrii) ma chinuie o problema practica de matematica: un cioplitor in piatra < vede > la fel de bine cat cel ce a ineles cat de cat ce este cu elementul ce nu are nici o dimensiune. Cine stie !? Va asigur de acelasi fel de respect !

    RăspundețiȘtergere
  5. vreau sa citesc..spre marea mea rusine acolo nu am intrat prea des...iertare

    RăspundețiȘtergere