Ceva
Încercăm dezlegare a ceea ce ni se arată
prin curgerea elementarului sub cupolă
cuvinte în şir indian
o curbă fără sfârşit
şi celule cu secrete implozii explozii
( a doua curbă )
din loc în loc punţile de legătură
pe acolo circulă gândul
de la ceea ce este viu
către necuprindere
pentru totdeauna
( şi până şi după )
căutând ceva.
2 aprilie 1980
de Grigore Rotaru Delacamboru
Avânt
( Medy – 23 )
Medy trebuie să ştii - bucuria totală
a luat locul fricii mai mult - este posibil
să observ că plutesc destul de uşor
atunci când te văd şi îmi ţin răsuflarea
e-adevărat şi tu alergi înspre mine
ne îmbrăţişăm la moment oportun
eu o ţin morţiş că plutim permanent împreună
tu faci un onduleu cu mâna prin aer
însăilezi traiectoria vreunei plutiri
pământ aer şi iarăşi pământ
paltinii oftează semn că pretind şi o altă dimensiune
dincolo de zborul mic al păsărilor
cu întrepătrunderi zugrăvite-n podoabe misterioase
lucrare de migală absurdă cântec de chihlimbar
odată cu lacrima ce leagă milioane de ani
( unii spun că se leagănă veşnicia )
produce nedumerire starea aceasta
aproape dezechilibru să uiţi că exişti
să încercăm oare vom reuşi
sa domolim un pic avântul acesta sălbatic.
23 aprilie 1978
de Grigore Rotaru Delacamboru
Despre datoria Poetului şi ce este Poezia
Datoria Poetului este să ajungă în Raiul limbii materne
acolo găseşte drept hrană cuvinte nechimizate
şi de băut metafore nepoluate şi nepoluante
altfel „ mânjim cerul cu stele“ după cum spunea
Dumnezeul Raiului Limbii Române
să ajungi acolo pe un drum lat – şosea europeană
şi nu pe o prăpădită de sârmă
în echilibru bâlbâit ca un actor de circ nepriceput
unii au ajuns deja acolo au început să lumineze
alţii se milogesc pe la poartă
domnul Titu Maiorescu fiind aspru
iar pe cei insistenţi
îi bagă Ion Creangă-n turbincă
şi le mai dă câte-un ghiont
aşa ca o virgulă bătută la maşină
să nu mai miorlăie că au văzut Infinitul
aceasta-i schema principală
poezia nu se plimbă cu roaba
nici cu tramvaiul nici cu computerul
Poezia se plimbă cu gândul
de la un cuvânt la altul
cu viteza luminii
de la inimă la sentiment
domnul Maiorescu e aspru
are nuieluşa pregătită
şi Creangă are turbinca în mână
doar un semn şi te trimite gol
chiar dacă ai tălpile roşii.
5 aprilie 1979
de Grigore Rotaru Delacamboru
Pe o rază
Fiecare cu durerile lui
degeaba scriem reţete cu umbre de lună
vindecarea e-ascunsă în gând
o putere cu mult peste fire
stă deasupra zăpodiilor
şi se leagănă unghiul luminii
priveşte numai şi vor ieşi la plimbare
tăriile principale tăriile de rezervă
pe o rază în depărtare
înluminând lumea durerilor tale
sau amintindu-ţi numai de o lume curată.
7 noiembrie 1979
de Grigore Rotaru Delacamboru
Visul ( 1)
Graţie minunilor fabricate la minut
( hârtia creponată ocupă un loc aparte)
ne putem descoperi în faţa labirintului
ca în faţa unei grămezi de pământ
prospeţimea oboseşte ochii culoarea inhibă
pofta de a întâlni raza direct faţă-n faţă
axa de simetrie a neantului vibrează
cântecul străveziu se-neacă-n undele unui vis
totul se îndepărtează şi rămâi
legat de acest spaţiu numai prin raza unică
ce trece prin luneta de iarbă
şi se ascunde-n oceanul
de dincolo de ochiul care priveşte
la răspântia cu ceaţă şi crini
apreciem că suntem plimbaţi
între viaţă şi moarte
că ieşim din spirală
şi întindem genunchii.
3 mai 1976
de Grigore Rotaru Delacamboru
Dacă din nimic totul s-a desfăcut
este greu să vorbeşti despre iluzii
pe la jumătatea şuvoiului de vorbe
buzele vor deveni transparente
apoi vor deveni petale de crin
ţeava subţire înalţă ceea ce este umed
numai polenul lunii peste epiderma uscată
cu realizarea dorinţelor şi dincolo de toate
clipe zdrobite de grăunţele fine ale nisipului
nimic prin tine însuţi totul de la Natură
scrie pe steagul celui născut să primească
crede şi chiar i se deschid toate căile
mulţumit cu bucuria în inimă
crede că a găsit fericirea zicând
fără lumină nici patima nu poate să zburde.
17 aprilie 1982
de Grigore Rotaru Delacamboru
Probleme
Problema energiei cuvântului
încă este în dezlegare
călătorii privesc în numele speranţei – unii
alţii în numele iubirii – scheletul celulei
ce face lumina acolo cum se transformă
( ne hrănim cu lumină zice psalmistul )
cuvântul devine lumină hrană imaculată ( cum )
vuietul care trezeşte valul de legătură
de la cele ascunse la toate cele văzute
de la neclintire la nestatornicie
de la mişcarea mecanică la dorul ce sfâşie
de la element la gând numai drumul luminii.
14 august 1986
de Grigore Rotaru Delacamboru
În Carpaţii de Curbură a înflorit spânzul
