355. Cântec ( variantă )

Cântec ( variantă )

Medy - 28

Pe mine mă bate-un gând

S-ajung la tine zburând

Pe mine mă bate-un dor

Să ajung la tine-n zbor

De cu zor să te-mpresor

Cu şuviţe de fuior

Din raze de lună plină

Şi mireasmă din grădină

De cu zori miros de flori

Zare de şapte culori

Şi cuvinte pe măsură

Peste - a buzelor arsură

De din foc de curcubeu

Că a prins sufletul zmeu

Trebuie să ai răbdare

Dacă-o fi să ne măsoare

Doar o undă de-o secundă

În lumină să ne-ascundă

În cuibar de zâmbet dulce

Pasărea puii să-şi culce

De dincolo de lumină

Pădure de noapte lină

Zeie tânără de carne

Stăpâna ierbii de marne

Şi a florilor din vise

Şapte vise în caise

Şi alături pare-mi-se

Un palat numai narcise

Unde şoaptele-s închise

Şapte flori toate surori

Sălbatice uneori

Dacă-o fi s-avem răbdare

Clipele să ne măsoare

Să îţi fac colibă nouă

Din bucheţele de rouă

Cu ferestre în cleştar

Lentile de chihlimbar

Uşa din vergele albe

Presărate cu smaralde

Patul din puf de albină

Să ne fie clipa lină

Roua rostul să-şi rodească

Pe cărarea îngerească

Mai presus de amintire

Lin de lacrimă subţire

Spre înaltul din zefire

Totul dincolo de Fire.

12 iunie 1986

de Grigore Rotaru

Delacamboru

Autor photo: R.G.

354. Cântec

Cântec

( Medy - 27 )

Ce mult aş vrea să te admir

Pe-o rază dulce de zefir

Pe unda albă - a unui dor

Ce mult aş vrea să te măsor

În spaţiul unui zbor ceresc

Ce mult aş vrea să te-ntâlnesc

Să-mi aduci veşti de crin de nea

Ce mult aş vrea ce mult aş vrea.

21 aprilie 1970

de Grigore Rotaru

Delacamboru

Imagine C.C.I.

353. Zeul

Zeul

Şi de-o fi să ne lumine

pe înserat

nufărul preacurat

vom rămâne cu rănile noastre

înconjuraţi de izvoare albastre

şi vom primi în dar

aură de chihlimbar

şi suferinţa din unduire

să ni se arate că zeul

este de dincolo de Fire.

2 mai 1970

de Grigore Rotaru

Delacamboru

Autor photo : Ax .

352. În aşteptare

În aşteptare

Păianjenul prin firul de lumină

ca un pendul între două galaxii

îşi întinde plasă multicoloră

este posibil să prindă vreo amintire

( oftatul păpădiei când moare ) …

într-un târziu razele lunii

ating această geometrie elastică

păianjenul trezit din aşteptare

priveşte luna priveşte câteva stele

probabil ştie despre ce este vorba

şi rămâne acolo neclintit

în umbră poate în întuneric.

4 septembrie 1974

de Grigore Rotaru

Delacamboru

Autor photo : Ax

351. Motive

Motive ( Medy – 26)

De-aş avea o lentilă de chihlimbar

prin care să văd cum se topesc în aura ta

cele şapte minuni ale luminii

şi până unde pătrunde

această mireasmă a căderii

De-aş avea o reţetă sigură a fericirii

să-ţi aştern la picioare

sub formă de nor albastru

aburul sângelui meu învolburat

neliniştit şi de necuprins

De-aş avea un motiv subteran

aici de din deal de rătăcire

în vârtejul unui suspin elegant

să mă adie un gând

( numai dacă zeul nu trece )

pentru lecţia risipirii către tine să zbor

De-aş avea drumul neîngrădit

De-aş avea toate acestea o perioadă

negura să rămână afară

faunul erorii să plângă

limba lunii albă şi lichidă

să ne cuprindă să nu ne topească

să fie precum un cânt.

26 mai 1976

de Grigore Rotaru

Delacamboru

350. Cele şapte

Cele şapte

Cele şapte culori cuprinse în năframa

întinsă peste zăpodii

de la un fir de apă la o comoară

poate de la o mână la alta

cele şapte momente ale transfigurării

prin creaţie de la sunet la nemărginire

cuprinzând întuneric şi ape

lumină şi vânt până la polenul final

cele şapte trepte – urme de paşi

zidite din mers în corp omenesc

cele şapte splendori născute din semne

şi abur vital pentru regina albă a surâsului

cele şapte minuni ale minţii

cele şapte miresme risipite când zbori

cele şapte zeiţe ce dansează în flori

cele şapte poveri ale trupului şi altele

devin prin întrepătrundere

mărturia duioasă – tot un fel de iluzie –

că avem dreptul să ne comparăm

cu fluturii cu păpădiile

cu apa cu vântul.

3 august 1975

de Grigore Rotaru Delacamboru

349. În urma vârtejului

349. În urma vârtejului

Alergau după umbra lichidă a surâsului

în mâini cu bucăţi rupte din lună

învolburând apa în cercuri şi nispu-n pustie

drumul alb al săgeţii ( spre inimă )

coloana albastră a privirii ( spre steauă )

şi chemarea prin onduleuri ( spre sânge )

determină unghiuri jur-împrejurul viorii

cu laturi fără sfârşit fără egal fără întoarcere

sunete dulci mişcă limbile ceasului

sau ajută nisipul să călătorească

între cele două unghiuri ( spaţiale ) din clepsidră

alergau după umbra lichidă a nemuririi

zei şi zeiţe coloane multicolore fără sfârşit

însă aplauzele de formă

ale celor îngrădiţi prin cuvinte

rămân în urma vârtejului

acoperite fiind cu pulbere şi întuneric.

15 septembrie 1988

de Grigore Rotaru

Delacamboru