Dacă ajungi
Lumea devine de necuprins
se întâmplă coborârea în basm
te luminează razele unui soare dublu
înţelegerea capătă adâncimi stihinice
în jur ar fi numai temple ale înţelepciunii
fără să strigi vrerea ta e auzită
fără să baţi poarta la care gândeşti se deschide
vremea e blândă apele îţi murmură chipu-n oglinzi
frunza salută iarba leagănă plecăciune
dacă ajungi în ţinutul copilăriei.
14 februarie 1987
de Grigore Rotaru Delacamboru
Autor photo : Ay
Un tinut in care multi incercam sa revenim....si dincolo de versuri!
RăspundețiȘtergereTot vorba lui Creangă are întâietate : „ Nu ştiu alţii cum sunt …“
RăspundețiȘtergere”vremea e blândă apele îţi murmură chipu-n oglinzi
RăspundețiȘtergerefrunza salută iarba leagănă plecăciune
dacă ajungi în ţinutul copilăriei.”
Frumos, blând, cuminte- ca o frunte de copil!
Acolo toate sunt scăldate în lumina inocenței!
Mi-ați adus amintirile în palma deschisă către alb!
Mulțumesc!