Valul
Din când în când ţi se arată-n oglindă
că nu poţi descrie efectul unei atingeri
să treacă şi valul acesta au zis piticii
inhalând miresmele amurgului sângeriu
până-n momentul când ceaţa o fi să coboare
aliniind iluzii albastre piese decolorate sau opaline
odată cu dansul amăgitor un fel de impuls general
cineva prin celule călătorind aminteşte
că totul e provizoriu şi sub fierbinţeala îndepărtării
întrezăreşte un nou început o nouă cuprindere
numai gândul are drept călăuză propria lumină
şi cale neîngrădită spre înaltele depărtări
în Grădina mărturisirii se-apleacă celula
şi în timp ce îşi negociază unduirile
pasărea urcă plutind ridicată de şoapte fluide
născute - n fântâna ecoului sacru
a trecut şi valul acesta au zis piticii
gândul se risipeşte.
27 martie 1987
de Grigore Rotaru Delacamboru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu