Aerul
Dacă zâmbeşti ascultând bătăile ceasului
aburul vremii se transformă în muguri
care plutesc în neştire în adâncimi albastre
odată cu pasărea pe drum de spirală
către spaţiul unde nimeni nu doarme.
Dacă zâmbeşti călătorind în vis cu ochii deschişi
înţelegând semnele scrise pe unda anexă a zborului
aburul vremii devine aură clipa descreşte
piatra roteşte milenii echidistante
firul de iarbă suportă povara acestei treceri
şi bucuria de a gusta cântecul depărtărilor.
Dacă efectul întârziat prin oglindirea fără sfârşit a neliniştii
între coperţile lustruite cu metafore line ale unui diedru
te face să neglijezi nemărginire expans şi reîntoarcere
atunci o să ne topim sub povara petrecerii zilnice a sentimentelor
îndepărtându-ne concentric cu o anume evlavie fără ţintă.
7 mai 1985
De Grigore Rotaru Delacamboru
Autor photo : R . G .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu