493. Margini
Piticii suflă în instrumente
moartea caută prin buzunare
la ora de foarte târziu a fost rănit cameleonul
cu un burghiu inventat la minut
lucrurile din jur au devenit invizibile
nu simţim - poate pleacă de lângă noi
însuşi aerul s-a rarefiat
muzica devine lichidă
se călătoreşte pe galben
cercurile din lemne
devin tot mai cuprinzătoare
dispare şi biblioteca
vai colecţia mea de cuvinte
trupul meu către care priveam prin lacrimă
lentila convexă pentru imagini perfecte
şi micul tratat despre realitate
în prezent clătinăm apele orizontului
cameleonul îşi închide rănile cu fermoare de sticlă
pe un ecran apare îndemnul
să o luăm de la capăt
apă sălcie apă dulceagă apă amară.
De Grigore Rotaru Delacamboru
25 aprilie 1988
Autor photo : R . G .
în margine viziunii
RăspundețiȘtergeree
vizuina
străbătută
de pâraie
relungi
ascuţite
peste viziunea unei margini.
mereu întoarse, rotunjite în infinit
sculptată
de apa
plânsă
de fecioarele cerului.
minunat poem!