512. Proverbe
512. Proverbe
Poate vrei să aştepţi aici lângă acest anotimp până când realitatea o să alunece sau încet încet imaginaţia să umple golul din mers fie cu o frunză fie cu o picătură de sânge.
Ziceai că vrei să ajungi în inima adevărului lângă sentimente echidistante aproape de sufletul crinului să nu te mai supere nimeni cu lacrimi multicolore purtându-ţi de grijă zi şi noapte
te simţeai apăsată de acoperişul făcut
din lumina surâsului.
Totuşi aveai bănuială că o să fii înţeleasă greşit că urmăreşti să măsori fericirea chiar dacă mai toată lumea ştie că fericirea este măsurată corect la câţiva ani lumină
de locul incidentului.
Făcută din aburi mişcătoarea felină apare dispare cât zvonul peste grădină şi nu e bine să te apuce regretul nici ditamai lacrima de-a dura peste obraz să nu cadă în hău .
Acum ascultăm cum urcă şi coboară seva-n paiul de rogoz cu dinspre rădăcină năvală tiparul minuscul poate incandescent care uneşte o mână de pământ cu nourii cu cerul .
Până la urmă am căzut de acord că o zi se aseamănă cu alta lecţie scrisă odată cu nervurile în frunză :
pentru cei ce iubesc timpul dispare.
15 martie 1989
de Grigore Rotaru Delacamboru
15 martie 1989
de Grigore Rotaru Delacamboru
Mi-a placut foarte mult!
RăspundețiȘtergereNumai bine, cu stima.
Cel ce citește sa fie in stare sa-si privească sufletul când ai cade în gol.
RăspundețiȘtergere