533. Despre flacără

533.  Despre flacără

Tot mai des ne întrebam unul pe altul

dacă o fi adevăr sau minciună

zicerea despre celule

despre membranele lor

cum nu se auzea nici o undă

simulam îmbrăţişare profundă

fiecare cu flacăra lui pe o altă direcţie

după cum pendulul se mişcă la lecţie

tulburat de insomniile clipei

la lumina firului de iarbă.

Tot mai des ne întâlnim unul cu altul

obişnuiţi de acum cu înaltul

platou ales pentru rugăciune

cădem în genunchi mai întâi

ne iertăm nouă înşine greşelile noastre

ne lecuim de fantasme albastre

să putem simţi cerul ca pe o genune

verticală a visului a zeilor a neliniştii.

Tot mai des ne cercetăm unul pe altul

cu instrumente de ceaţă trandafirie

ne interesează dacă sângele

mai are în el flacără vie.

29 septembrie 1970

de Rotaru Grigore Delacamboru

Autor photo: R . G ./

532. Rezervă

532. Rezervă

Inimă de cruce-n piatră pentru milenii    

şi crengile care plâng înclinându-se

pentru cel care strigă pentru cel care trimite

în linie dreaptă mirosul de armă

semne încă nedescifrate

cerul cade în noi o parte în ape

sisteme complementare prin forme şi elemente

există un timp pentru visare în capilare

oasele trec transparente polen risipit

rămân neclintite verticala şi centrul

întârzie o clipă următorul suspin glorios

cariul caută lumina în lemne

paginile cad alene şi se întind

la umbră .

23 septembrie 1974

de Grigore Rotaru Delacamboru

 

Autor photo: R . G .

531. De jale

531.  De jale

Mai încolo mai încoace

veninu-n guşă se coace

lumea zice lumea tace

limba zice ochiul zace

lumină dacă te-ai face

nu te vor lăsa în pace

de-ai fi înger de lumină

lumea îţi găseşte vină

te-or dezveli de capace

te-or dezbrăca de cojoace

precum stau aşa la pândă

să te prindă de osândă

mină de aur de-ai fi

tot mai mult te vor huli

de-ai fi zar de chihlimbar

boabă de mărgăritar

ar fi joacă în zadar

te-ar juca numai pe jar

ţi-ar lua sufletul jumate

şi din sânge cât se poate

ţi-ar lua cuvântul din gură

şi l-ar face-njurătură

de-ai fi lan înrourat

lumea ţi-ar găsi păcat

de-ai fi bob rotund de rouă

ţi-or pune podoabă nouă

de greşeală negândită

cu meşteşug împletită

de subînţeles păcatul

să creadă şi necuratul

dacă-i verde nu-i albastru

dacă-i ulm nu e jugastru

dacă-i lacrimă nu-i vin

dacă-i chin nu e suspin

dacă e ce-o fi să fie

se va numi nebunie

au găsit a veselie

cămaşă de cununie

cu râuri de zor lucrată

de cale nevinovată

au pregătit de niciunde

lanţul cu zale rotunde

zăbală de lemn crestat

să te facă împărat

samarul e pregătit

biciul este împletit

lumea-i lume şi-i flămândă

doar lumina lunii-i blândă

peste rana mea de moarte

se coboară din departe

leac pentru singurătate

doar te-am iubit cu dreptate.

4 iunie 1989

de Grigore Rotaru Delacamboru

530. Scrisoare către Medy ( 37 )

530. Scrisoare către Medy ( 32 )

Ce naivi am fost când am hotărât să ne considerăm nemuritori

este adevărat lumea curgea elegant tiparele erau confortabile

traversam o zodie blândă vorbele răspândeau bucurie

elasticitatea guverna domenii imense

lumina plângea diafan peste troiene de iarbă

multe nu erau inventate privirea cu spini toporişca colesterolul

nu luam timpul în seamă aura melcului era o spirală fără sfârşit

după cum se zvonise nu ne-am propus să fim asemenea zeilor

anumite greşeli anulează vibraţia oricărei minuni

însă acceptam să ne sufle tinereţe-n obraji

credeam în protecţia de meduză a cerului şi urcam o dată cu el

aerul mişca sărbătorile cuvintele şi fofârlica de chihlimbar

aromele treceau peste livezi înflorite peste cuptorul de pâine

însă trebuie să recunoaştem că minunea minunilor flacără sfântă

începea să ardă mistuitor lumina venea de pretutindeni

în poiana cu brebenei la Gura Şanţului primăvara

acolo Raiul nu a urcat încă la Cer naivitatea ne-a fost de folos.

12 aprilie 1988

de Grigore Rotaru Delacamboru

Autor photo : Rotaru Grigore

529 . Aripa

529 . Aripa

Fiind abur mişcător chihlimbariu

aripa de înger

nu mângâie

nu loveşte

numai adie

simţim trecerea ei şi în somn

visul începe să curgă

mare cât o genune.

2 martie 1989

de Grigore Rotaru Delacamboru

Autor photo: R . G .

528. După întâlnirea cu Medy

528. După întâlnirea cu Medy

Trebuie să recunoaştem că aşa ne-am dorit

să ajungem în pajiştea lui Brebenel Înflorit

era primăvară mustăreaţa gâlgâia în celule

îmbiindu-ne cu puritatea ei de cinci nule

dorinţa – cât focul unui tetraedru perfect

trimitea ecou în iluzii şi-n meandre de mare efect

ne simţeam bine în acest balans vegetal

două spirale din geo pe un suport spaţial

cuprinzător Vas Cucuteni îngemănare fără egal

un fel de echilibru dual fără nume fără sfârşit

de la Răsăritul luminii până la Asfinţit

nu puneam întrebări problema era rezolvată

simţeam umbra rece ca pe-o adiere îndepărtată

pământul văzduhul tot universul – lapte şi miere

ne aflam în punctul numit < Zero durere >

stare de graţie clipă netulburată

a fost odată ca niciodată.

16 aprilie 1988

de Grigore Rotaru Delacamboru

Autor photo: R . G .