530. Scrisoare către Medy ( 32 )
Ce naivi am fost când am hotărât să ne considerăm nemuritori
este adevărat lumea curgea elegant tiparele erau confortabile
traversam o zodie blândă vorbele răspândeau bucurie
elasticitatea guverna domenii imense
lumina plângea diafan peste troiene de iarbă
multe nu erau inventate privirea cu spini toporişca colesterolul
nu luam timpul în seamă aura melcului era o spirală fără sfârşit
după cum se zvonise nu ne-am propus să fim asemenea zeilor
anumite greşeli anulează vibraţia oricărei minuni
însă acceptam să ne sufle tinereţe-n obraji
credeam în protecţia de meduză a cerului şi urcam o dată cu el
aerul mişca sărbătorile cuvintele şi fofârlica de chihlimbar
aromele treceau peste livezi înflorite peste cuptorul de pâine
însă trebuie să recunoaştem că minunea minunilor flacără sfântă
începea să ardă mistuitor lumina venea de pretutindeni
în poiana cu brebenei la Gura Şanţului primăvara
acolo Raiul nu a urcat încă la Cer naivitatea ne-a fost de folos.
12 aprilie 1988
de Grigore Rotaru Delacamboru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu