585 . Copilăria

585 . Copilăria 

 

Se decă această poezie 

lui Petre Rotaru Colţi

 

Jucându-ne nu terminăm niciodată

lucrând nu terminăm niciodată

trăind nu terminăm niciodată

multe nu terminăm niciodată

adesea le amânăm pentru mâine

alteori le amânăm pentru totdeauna

foarte des uităm ce am amânat

şi căutăm noi subiecte fenomene lucruri

pentru a le începe şi ca un făcut

nu le terminăm niciodată

trecem etapele vieţii cu grabă

abia mai putem respira

evenimentele curg multe sloiuri pe râu

clipa ce vine să vină nu avem timp să gândim

vom face ce-om face o să vedem la moment

să trecem şi hopul acela şi următorul

şi toate câte vor fi-n fluiditate

viaţa e un fluid lunecos

ce cu răbdare ne poartă fără odihnă

fără să-i pese că noi nici nu ştim

unde-i copilăria când a plecat

mai aveam mult de lucru pe-acolo

ni se îneacă ochii cu zare albastră

fără să ştim a zburat un capitol pe care

nimeni nu l-a terminat niciodată.

februarie 2004  

de Grigore Rotaru Delacamboru

584 . Adio stres

ads

584 . Adio stres

Acum la răscrucea cu şoapte elastice  

grabnic trebuie să luăm o decizie

realitatea să fie tocată mărunt

poate punem în drepturi închipuirea

cineva a observat decalajul dintre zbor şi mireasmă

şi a formulat ipoteze demonstraţii concluzii

despre ceaţă apă vie entuziasm

trebuie să punem în drepturi iluzia

să se creadă că suntem nemuritori

ce pas uriaş ar fi cât toată istoria lumii

adio grabă adio stres a murit moartea .

2 aprilie 1987

de Grigore Rotaru Delacamboru

 

Autor photo : R . G .

583. O rază în zare

583. O rază în zare

De dimineaţă aşezăm dungă lângă dungă

zarea să arate frumos lângă cer

rostim ruga pentru situaţii urgente

cu suficient de multă încredere până când

vibraţia produsă urcă pe verticală

mişcă acele brazilor apoi nourii

iar noi de-a valma aici la rădăcină

cu ochii deschişi mai mult decât trebuie

cu sufletul înghesuit într-un spaţiu prea mic

aşteptăm răspuns despre care ştim o să vină

aşa a fost de când lumea e lume şi frunza frunză

un du-te vino confortabil şi  elegant

fie pe bază de sevă şi capilare

fie ceva mai subtil o rază care adie.

27 noiembrie 1980

de Grigore Rotaru Delacamboru

582. Perpetuum

582. Perpetuum

Ne rugăm să treacă şi ziua aceasta

ne rugăm să vină noaptea

să ne puterm ruga

să vină şi ziua de mâine .

7 iulie  1981

de Grigore Rotaru Delacamboru

 

581 . Biciul din mână

581 . Biciul din mână

Ce bine ar fi să călătorim pe un drum abia scrijelit

la concurenţă doar câţiva gândaci  dezorientaţi

acum este uşor după cum arată cuvintele

folosite strălucesc între cer şi pământ

la nevoie gândul le poate aranja distribui redistribui

câteodată le desparte-n silabe

spre a forma aureola vreunui descântec

acum este uşor să uneşti cele şase petale

în horă de-albastru-n celulă

ori adunate simetric în chip de rozetă

ce bine ar fi să aflăm clipa ce se îndreaptă

către săgeata gândului care nu o să treacă -n cuvânt

până atunci trebuie să iertăm greşelile noastre

ţanţoşi până la moarte ascultători o să dăm socoteală

biciului pe care îl ţinem în mână .

8 septembrie  1988

de Grigore Rotaru Delacamboru