585 . Copilăria

585 . Copilăria 

 

Se decă această poezie 

lui Petre Rotaru Colţi

 

Jucându-ne nu terminăm niciodată

lucrând nu terminăm niciodată

trăind nu terminăm niciodată

multe nu terminăm niciodată

adesea le amânăm pentru mâine

alteori le amânăm pentru totdeauna

foarte des uităm ce am amânat

şi căutăm noi subiecte fenomene lucruri

pentru a le începe şi ca un făcut

nu le terminăm niciodată

trecem etapele vieţii cu grabă

abia mai putem respira

evenimentele curg multe sloiuri pe râu

clipa ce vine să vină nu avem timp să gândim

vom face ce-om face o să vedem la moment

să trecem şi hopul acela şi următorul

şi toate câte vor fi-n fluiditate

viaţa e un fluid lunecos

ce cu răbdare ne poartă fără odihnă

fără să-i pese că noi nici nu ştim

unde-i copilăria când a plecat

mai aveam mult de lucru pe-acolo

ni se îneacă ochii cu zare albastră

fără să ştim a zburat un capitol pe care

nimeni nu l-a terminat niciodată.

februarie 2004  

de Grigore Rotaru Delacamboru