635.Un gând despre alergarea noastră
Ar fi bine să fie departe de mine
gândul
că nu suntem ca frunza
că nu suntem ca lacrima
ci numai cât puful de păpădie
ci numai cât urma lăsată de vânt în
văzduh
însă gândul acesta se ţine de mine
şi mă întreb uneori mai are vreun rost
să ascult inima
doar frunza se clatină
lacrima umple cu sare obrazul
păpădia oftează şi
alergăm după vânt
până umplem văzduhul .
24 mai 1980
de Grigore Rotaru Delacamboru
Autor photo : B . D .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu