De
iarnă ( 2 )
Povara albă cade peste fire
din cornul abundenţei cu ninsori
caii albaştri urcă-n amintire
o sanie în care-ai vrea să zbori
.
peste coline lin s-aluneci iară
în depărtare cine face semn
e linişte-n celule de seară
hai hui cad fulgii parcă sunt de lemn
.
nici pe câmpia sângelui nu-i bine
nici drum nici orizont şi nici o rază
sălbăticiunea a-ngheţat visează
că liniştea-i coboară grea în vine
.
se vor deschide porţi de sunet dulce
în care păsări albe să se culce .
.
3 decembrie 2017
.
De Grigore Rotaru Delacamboru
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu