660. Rugăminte

Prietenul Girel Barbu ne-a îndemnat către o experienţă ( interesantă ! ) : la primul vers pe care l-a propus să anexăm o construcţie cât de cât adecvată . Poate este de bun augur faptul că încerc să împărţim clipa de bucurie  a acelui moment .  Totul este la prima mână , ciorna-i perfectibilă . Versul propus mă îndeamnă să folosesc titlul Rugăminte .  Dumnealui îi mulţumim , iar dumneavoastră vă dorim să vă fie ziua bună şi inima blândă .

*

Rugăminte

.

Dă-mi o aripă de înger  (Girel Barbu )

Să am sângele de sânger

Şi cuvântul de mătase

Pentru cel care plecase

Dă-mi o rază de lumină

Pentru cel care-o să vină

Dă-mi zăbavă de popas

Pentru cine a rămas .

Şi mai dă-mi aşa `ntr-o noapte

Altă aripă din şoapte

Sau o aripă de vis

Să văd unghiul interzis

Dintre viaţă şi abis

O să zbor polen uşor

Pe sub nor cuprins de dor

Pe sub lună vreme bună

Pe frunză de plop subţire

Să zâmbesc de-o amintire

Cu miros de lemn duios

Sunet de fluier din os

Pe frunză de tei rotundă

Când devine visul undă

Undă moale undă-n vis

Când te visează-un cais

Iar de nu o fi să fie

Dă-mi aripi de ciocârlie

Şi viers de privighetoare

Curcubeu de cingătoare

Să ştiu dacă vremea ştie

Că zbor-mi de păpădie

Dinspre moarte mă adie

Dinspre stele mă învie .

Numai vremea vremuieşte

Nici nu scade nici nu creşte .

*

De Grigore Rotaru Delacamboru

19 feb 2018 .

Imagine : colecţia autorului

*