vineri, 12 iunie 2009

100. Tratat despre ...

În ceaţa asta care ne domină

Ne-ar trebui o rază de lumină

Numai aşa să nu ne fie frică

Ce a căzut cu greu se mai ridică

Ne-ar trebui un tonic opalin

Ca mierea albă dizolvată-n vin

Zeiasca băutură nu transformă

Ci neplăcerii dă o altă formă

De-aici încolo tot în mai departe

Jucăm înfierbântaţi aceiaşi carte

Zâmbim amărăciunii în eroare

Şi zâmbetul pe dinăuntru doare

În ceaţa asta care ne absoarbe

E-un demon uriaş cu pofte oarbe

Magnetica-i atracţie subtilă

Zdrobeşte-ncet; el nu cunoaşte milă

E de prisos o lacrimă amară

Doar este ceaţă nu se face seară

Prin jertfă stai atent la intersecţii:

Se lămureşte cifrul astei lecţii

Ce este scris prin gene în celulă

Face oglinda neputinţei nulă

Doar o poveste unică te ţine

Balans etern al răului spre bine

Al binelui spre rău se mai întâmplă

Când simţi o vijelie pe la tâmplă

De sunete din galaxii cuvinte

Ai vrea să ţipi, mai bine stai cuminte

Din tot ce-i viu,amestec şi iluzii

Tu însuţi eşti lichidul de transfuzii

Cu infinitul sufletul unindă

Imagine pe apa din oglindă

Explozie înăbuşită-n ciudă

În van doar nu e nimeni să audă

Ai fost ales,a câta variantă

Nici piatră ,nici insectă şi nici plantă

Prin ceaţa asta nu orbecăim

Dulceaţă nu-i,dar nu e nici venin

E linia ce-n toate-i la mijloc

De vrei sau nu acesta e un joc

Prin jertfa jocului te simţi în stare

Să treci prin marea ochiului de sare

Sau eşti un punct înţepenit ,umil

Ca un gândac în mâna de copil

Prin strune gândul vrea să-l faci cuvânt

Şi-atunci renunţi: e goană după vânt

Iluzia vicleană piedici pune

Acesta-i pragul dincolo-i genune

În ceaţa asta care ne domină

Ne amintim de raza de lumină

Înghesuiţi de a nevoii haină

Vrem să pătrundem gânduri moi de taină

Ca pârghia să fie-orizontală

Ai ostenit tot timpul fără fală

Când te cuprinde spaima nu se poate

Printr-un miracol să obţii de toate

În viaţa ta eşti singur şi pe dungă

Cauţi formula care o să ungă

Linia dreaptă pân, se face seară

Eşti înăuntru şi puţin afară

Concentric şi egal – iluzii plimbă

De la pământ dulceaţa înspre limbă

Nevoia te învaţă ce e frica

Mândria îţi arată ce-i nimica

De-a rostogolu, toate cad în tine

Cu scopul gingaş: vor să te lumine

Pendulul e a mersului măsură

Clipa ce vine fi atent ne fură

Monstru etern; ca multe guri să fiarbă

Se cere vamă firului de iarbă,

Preciziei din fiece atom

Tot pentru vamă-i sufletul din om

De-ai fi înconjurat de mii de oşti

Tot singur eşti dar nu o recunoşti

Atâtea sacrificii sunt de formă

Destinul e dihania diformă

De-ambiţii – lepădat păşeşti cu teamă

Să nu încalci o regulă de seamă

Printre restricţii slalom faci-o dungă

De aer urma ta o să ajungă

Şi mai târziu uitarea se aşterne

Topind esenţe vrute sempiterne

La chinul tău amarnic e un leac:

Ce ai făcut e cât un bob de mac

Bobul acesta dacă va,ncolţi

Mai multe mii de ani va dăinui

Pion naiv guşti şi această glumă

Doar secolii bobiţe sunt de spumă

Anii de-ar fi o mie la o mie

Sunt cât oftatul de la păpădie

Timpu-nmulţit prin el devine spaţiu

Guşti astă axiomă cu nesaţiu

Gustă din tot ce-ţi este la-ndemână

Dar Universul nu-i la tine-n mână. F


de Grigore Rotaru

Delacamboru

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu