Avem şi nu ne putem bucura
prea multe cuvinte nu putem rosti
carnea îngălbeneşte
ca în camera de tortură
o mie de ochi te pândesc
doar ţi s-o tulbura sângele
biată inimă
mângâiere a înfrângerii
nu mai putem asculta
nici un cuvânt
minciuna a devenit teroare
clipa ce vine locaşul spaimei
şi nici oasele
nu mai sunt albe
stricăciunea a cuprins peştele
demult a trecut de coadă
deci nu-i o întâmplare
că alţii nu au şi se bucură.
septembrie 1988
de Grigore Rotaru
Delacamboru
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu