175. Un mic tratat despre meduze

Unul zise pac s-a sfârşit vânătoarea
meduzele pot pleca liniştite spre ţărm
unghiul ce ne cuprinde
are valoare incomensurabilă
o latură este fixă cealaltă este fluidă
nu există drum de întoarcere
pentru steaua din vechime
deşi cercetează cu o singură rază
la adâncimi acceptabile
frica noastră faţă de albastru
animal îmblânzit
în pauza dintre două reproşuri
pe muchia cuţitului
colonii de celule lunecând odată cu moartea
războiul civil tremură în umbra catargului
butoanele călătoresc pe sens interzis
ne iubim peste măsură arginţii
unul zise pa… şi nu a rostit
a doua consoană
turnul clepsidrei este cuprins de incendiu
devine fluidă şi latura a doua
deşi se aude îndemnul
tot înainte ramură de măslin răcoritoare
umilinţa se naşte din cuie
pulbere osândită apă ţinută la stele
zeii descoperă un truc armă fără culoare
dar vânătoarea de fapt nu a început
şi regina e tristă masca ticăie lin
abur peste fiole singurătatea e ţărmul
pe care pot călători liniştite meduze.
12 august 1988
de Grigore Rotaru Delacamboru