177. Scrisoare

Vai , Medy eu nu pot să uit clipa când
m-ai invitat să ne jucăm şotronul pe alee
aveai bluziţa aceea pe care
ţi-au cumpărat-o naşii la Drăgaică
şi eu ţi-am răspuns că merg
dar peste o jumătate de oră
( mai aveam de învăţat cum se
scoate aerul din bulgărele de chihlimbar)
însă vocea mea recunosc nu e
întotdeauna plăcută ca atunci
când ţi-am spus că mama
îmi dă voie să-ţi dau trotineta
asta am putut constata imediat ce
ai plecat să-l cauţi pe Nelu
colegul nostru de clasă care
nu se face inginer geolog
şi nici la meteorologie nu dă
sau cum s-o fi numind ştiinţa
aceasta ce se ocupă cu timpul
probabil din trecutul îndepărtat
însă drept să-ţi spun
îmi place mai mult şi mai mult
să hrănesc peştişorii din acvariu
însă mama o ţine una şi bună
că orice om trebuie să aibă
o meserie să câştige salariu
ce să-i faci aşa sunt părinţii
oricum eu îţi mulţumesc
pentru că te-ai gândit mai întâi
la mine chiar dacă pe urmă
mi-ai explicat intenţiile tale
că vroiai să mă laşi cu Nelu
să jucăm şotron fiindcă ne place
mai mult şi mai mult
iar tu să dai o fugă cu trotineta
mea până la Costel să
o vadă şi el muţumesc.