duminică, 17 ianuarie 2010

271.

Despre iluzie


Aferim! distanţa dintre realitatea nevăzută

( de dincolo de mâinile noastre

de felul nostru de a simţi sângele )

şi realitatea ce pulsează viu

la vedere cu afişaj electronic

creşte fără măsură – poate cu exponent

oricum pe verticală şi se destramă

nădejdile noastre traiectorii subtile

pe lângă sfera de apă – iluminare şi vis

pe lângă sfera de aer – nesupunere surdă

pe lângă sfera de foc – întoarcere şi balans

pe lângă sfera pământ – vibraţii şi semne

sinusoide numai sinusoide

vibraţia timpului cu inducţie sigură

până şi piatra în depărtare trimite

vestea când renaşte sub daltă

însă mâinile noastre visează

şi se topesc prin atingeri subtile

un fel de ecou al arderii totale

ce străbate celule ce trece prin lacrimă.


15 martie 1973

de Grigore Rotaru Delacamboru

2 comentarii:

  1. am simtit vibratia tuturor elementelor...ce strabat celule prin lacrima.Domnule Rotaru,ma repet din nou...dar e foarte greu sa transmita omul ce simte cand citeste poezia dumneavoastra...greu...pentru ca trairea e dincolo de comunicarea palpabila...o saptamana senina si plina de dragoste va doresc...

    RăspundețiȘtergere